Alimentație

Introducere

Alimentaţia reprezintã domeniul în care se fac cele mai grave erori. Fiecare individ, dar şi colectivitatea este preocupată de marile probleme ale alimentului, alimentaţiei şi comportamentului alimentar, căutându-se soluţii corecte la întrebările: ce, cum, când, cât şi unde mâncăm pentru satisfacerea necesităţilor fiziologice dar şi culturale, cunoscut fiind faptul că hrana şi stilul de viaţă sunt factorii esenţiali ai prevenirii bolii, menţinerii sănătăţii, creşterii calităţii vieţii şi încetinirea îmbătrânirii. De altfel ştiinţa modernă, Nutrigenomica, a demonstrat la cel mai profund nivel, cel molecular că „suntem cu adevărat ceea ce mâncăm şi ceea ce au mâncat părinţii şi strămoşii noştri”, că suntem fiinţe unicat şi că avem nevoie de o dietă strict personalizată, că suntem în concluzie suma alegerilor noastre inclusiv celor alimentare. Alimentul, analizat dintr-o perspectivă holistică, este mult mai mult decât ceea ce pare a fi, pentru unii un prilej de desfătare, pentru alţii o necesitate fiziologică sau ambele.

În fapt alimentul este un principal purtător de informaţie din mediul înconjurător necesară bunei funcţionări a entităţii „om”, care biologic, este un sistem deschis informaţional, cu autoreglare şi evoluţie antientropică.

Această informaţie a matricei alimentare este înscrisă atât în compoziţia:

- macronutrienţilor (proteine, lipide, glucide);

- micronutrienţilor (macroelemente, microelemente, vitamine, enzime);

- non-nutrienţilor (fitochimicale), dar mai ales în raporturile cantitative şi calitative în care se găsesc acestea.

În acest mod alimentul natural (microorganisme, plante, animale sălbatice) este de fapt o matrice informaţională extrem de complexă care transmite semnale din mediul înconjurător maşinăriei informatice a organismului uman. Informaţiile naturale transmise de alimentele naturale organismului uman menţin starea de sănătate individuală, dar şi integrarea lui corectă în mediu social şi biologic, şi în final determină echilibrul speciei umane în biosferă. Omul modern se hrãneşte într-un mod nesãnãtos, mãnâncã prost şi mult.

De aceea este foarte important ceea ce mâncăm, e important să avem grijă de oraganismul nostru.

2. Ce înseamnă o alimentaţie sănătoasă

Energia furnizată organismului ar trebui să provină 60-70% din glucidele din cereale, fructe, legume şi zarzavaturi, 20-30% din lipide şi 10-12% din proteine.

O alimentaţie sănătoasă implică reducerea consumului de alimente bogate în colesterol (carne – în special carnea roşie, slănina, unt, margarină de consistenţa crescută, smântâna, gălbenuş de ou). S-a demonstrat ca un aport crescut de grăsimi creşte riscul bolilor de inimă, al vezicii biliare, al unor tipuri de cancere şi al obezităţii.

Cel mai potrivit pentru organism este un consum moderat (sub 30% din totalul caloriilor zilnice) de grăsimi mai sănătoase: uleiuri vegetale ( nehidrogenate ) – floarea soarelui, soia, măsline.

Este important să ne hrănim cu alimente cu conţinut redus de zaharuri şi dulciuri rafinate iar alimentaţia zilnică să fie bogată în cereale, fructe şi legume.

Proteinele au rolul lor în metabolismul zilnic dar nu trebuie să depăşească o treime din totalul caloriilor zilnice consumate. Un aport prea mare de proteine suprasolicită funcţionarea rinichilor şi induc o pierdere accentuată de calciu din organism. Surse de proteine pot fi: leguminoasele uscate (fasolea, lintea, bobul, mazărea, năutul), nucile, pâinea integrală, cerealele consumate ca fulgi, laptele, ouăle.

Există câteva combinaţii care ar trebui evitare în timpul aceleaşi mese:

- alimente bogate în carbohidraţi (pâine, orez, cartofi) cu alimente acide (lămâie, portocale, roşii,etc.) – fructele acide produc fermentaţie şi împiedică digestia carbohidraţilor prin distrugerea enzimelor.

- alimente bogate în proteine (nuci, carne, oua, brânza) cu alimente concentrate în carbohidraţi (pâine, cereale, cartofi, fructe dulci) – zaharul inhibă secreţia de acid gastric şi întârzie digestia.