Ambalarea Laptelui UHT

GENERALITĂŢI DESPRE AMBALAJE

În România, conform STAS 5845/1-1986, ambalajul reprezintă un "mijloc" (sau ansamblu de mijloace) destinat să învelească un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigură protecţia temporară, din punct de vedere fizic, chimic, mecanic şi biologic în scopul menţinerii calităţii şi integrităţii acestora, în decursul manipulării, transportului, depozitării şi desfacerii până la consumator sau până la expirarea termenului de garanţie.

Tot în conformitate cu standardul amintit, ambalarea este definită că fiind "operaţie, procedeu sau metodă, prin care se asigură cu ajutorul ambalajului, protecţie temporară a produsului".

În practica curentă se mai întâlneşte şi termenul de preambalare, care reprezintă ambalarea parţială a produselor efectuată la locul de producţie sau de depozitare, în scopul prevenirii unor deteriorări pe fazele de producţie. De asemenea, unele produse sunt preambalate înaintea vânzării folosind ambalajele de desfacere.

Ambalajul mărfurilor poate fi privit şi analizat din două puncte de vedere: tehnic şi economic.

Din punct de vedere tehnic ambalajul mărfurilor constituie un ansamblu de materiale destinat protecţiei calităţii şi integrităţii produsului, destinat facilitării tuturor operaţiilor ce urmează în circuitul economic după ambalarea produselor.

Sub aspect economic ambalajul este privit ca un produs finit deoarece în el s-au investit cheltuieli materiale şi umane pentru obţinerea lui.

În comerţul actual, practic nu se mai poate concepe marfa fără ambalajul ei.

Preambalarea este operaţia de ambalare a unui produs individual, în absenţa cumpărătorului, iar cantitatea de produs introdusă în ambalaj este prestabilită şi nu poate fi shimbata decât prin deschiderea sau modificarea ambalajului.

Clasificarea ambalajelor

În ultimele decenii ambalajele s-au diversificat mult, atât din punct de vedere al materialelor din care acestea sunt făcute, cât şi din punct de vedere funcţional.

Ambalajele se clasifica în funcţie de mai multe criterii, care sunt utilizate frecvent în practică:

a) După materialul folosit în confecţionarea ambalajelor:

• ambalaje din hârtie şi carton;

• ambalaje din sticlă;

• ambalaje din metal;

• ambalaje din materiale plastice;

• ambalaje din lemn, înlocuitori din lemn şi împletituri;

• ambalaje din materiale textile;

• ambalaje din materiale complexe.

b) După sistemul de confecţionare:

• ambalaje fixe;

• ambalaje demontabile;

• ambalaje pliabile.

c) După tip:

• plicuri;

• pungi;

• plase;

• lăzi;

• cutii;

• flacoane;

• borcane etc.

d) După domeniul de utilizare:

• ambalaje de transport;

• ambalaje de desfacere şi prezentare.

e) După specificul produsului ambalat:

• ambalaje pentru produse alimentare;

• ambalaje pentru produse nealimentare;

• ambalaje pentru produse periculoase;

• ambalaje individuale;

• ambalaje colective.

f) După gradul de rigiditate:

• ambalaje rigide;

• ambalaje semirigide;

• ambalaje suple.