Centru de colectare lapte de bivoliță

Importanţă economică. În cadrul produselor animaliere, producţia de lapte ocupă al doilea loc după carne, ca importanţă economică şi alimentară, fiind una din cele mai ieftine surse de proteină animală cu valoare biologică ridicată. În ţările cu zootehnie avansată, valoarea producţiei de lapte reprezintă circa 30-40% din venitul brut al producţiei agricole. În condiţiile civilizaţiei moderne, consumul de lapte şi produse lactate pe locuitor reprezintă un indicator important al standardului de viaţă, laptele şi derivatele sale fiind indispensabile în asigurarea unei alimentaţii ştiinţifice, raţionale.

Importanţa trofico-biologică. Laptele şi produsele obţinute din prelucrarea lui constituie alimente valoroase în hrana omului. Prin conţinutul variat şi bogat în substanţe nutritive, laptele reprezintă alimentul ideal pentru copii, indispensabil mai ales în primele luni de viaţă. Pentru majoritatea bolnavilor, convalescenţilor şi a muncitorilor care lucrează în mediu toxic, laptele este un aliment valoros şi necesar, având o deosebită acţiune de fortificare a organismului. Fiecare component al laptelui prezintă un rol incontenstabil din punct de vedere nutritiv şi biologic, în apărarea şi menţinerea stării de sănătate a organismului.

Proteinele din lapte se caracterizează printr-un conţinut ridicat în aminoacizi esenţiali, fiind apropiate ca valoare biologică de proteinele din ou. Cercetările recente au stabilit că, în alimentaţia ştiinţifică cel puţin jumătate din proteinele de origine animală trebuie să fie asigurate din lapte şi produse lactate, deoarece în compoziţia acestora se găsesc peste 22 de aminoacizi, din care majoritatea sunt esenţiali.

Lipidele laptelui se caracterizează prin nivel ridicat al digestibilităţii, datorită punctului relativ scăzut de topire şi conţinutului în acizi graşi cu un număr mic de atomi de carbon.

Lactoza din lapte împiedică prin formarea acidului lactic dezvoltarea în intestin a microflorei saprofite de putrefacţie. De asemenea, acidul lactic asigură pătrunderea calciului din lapte în circuitul sanguin. Sarurile minerale din lapte se carcaterizeaza printr-un conţinut bogat în fosfor şi calciu, aflate în raport (Ca/P = ¼), apropiat de cel existent în oase.

Vitaminele se găsesc în cantităţi apreciabile în lapte, încât un litru de lapte poate să acopere zilnic 25% din necesarul de vitamina B2, peste 15% din necesarul de vitamina PP, fiind o sursă completă de vitamine B12 şi D2.

Valoarea calorică scăzută a laptelui şi produselor acido-lactice reprezintă, de asemenea, o caracteristică importanţa în contextul intensificării activităţii nervoase şi reducerii efortului fizic.

Producţia mondială de lapte. Pe plan mondial, se constată o creştere continuă a producţiei de lapte, cu ritmuri mai inalte în ţările aflate în curs de dezvoltare. Totuşi, sporirea producţiei nu satisface cerinţele de consum raportate la ritmul de creştere a populaţiei.

În ultimul deceniu, producţia de lapte pe plan mondial a înregistrat un ritm mediu de creştere anuală de 1,9%, fiind în 2001 de 471 milioane tone, din care 428,213 milioane tone a revenit laptelui de vacă, respectiv 90,91%. Din totalul producţiei mondiale, Europa produce peste 40%. Principalele ţări producătoare sunt U.R.S.S., S.U.A., Franţa, Germania, India. Cea mai mare producţie pe locuitor se realizează în Noua Zeelandă, revenind peste 2100 kg/an/locuitor.

În ţara noastră, producţia de lapte a înregistrat ritmuri de creştere anuale superioare ritmului mediu mondial, ocupând în prezent unul din 15 locuri pe plan mondial privind producţia pe locuitor.

Pentru atingerea parametrilor minimali de performanţă în domeniul agroalimentar încât certificarea calităţii laptelui materie primă să fie conformă exigenţelor şi cerinţelor Uniunii Europene, se desemnează echipe de specialişti pentru aplicarea cerinţelor programului de acţiuni pentru îmbunătăţirea calităţii şi salubrităţii laptelui în scopul evaluării modului în care sunt respectate condiţiile zooigienice din exploataţiile autorizate de animale producătoare de lapte; controlul modului în care sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare a centrelor de colectare a laptelui materie primă; constituirea şi organizarea reţelei de recoltare a probei de lapte materie primă formată din medici veterinari concesionări, medici veterinari zonali, medici veterinari din cadrul circumscripţiilor veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi personal de specialitate din cadrul laboratoarelor veterinare. În acest context, pe o perioadă de 3 ani după aderare, comercializarea pe piaţă a laptelui crud materie primă va fi admisă pentru un conţinut de germeni de 400.000 per ml şi 500.000 celule somatice per ml cât prevede directiva comunitară 92/46/CE, prevederi ce se vor aplica începând cu 1 ianuarie 2001. În afară de controalele efectuate de medicii veterinari de stat pentru realizarea obiectivelor impuse, conform Ordinului MAPAM nr. 1106/2003 agenţii economici trebuie să implementeze programe de autocontrol pentru a oferi garanţii ferme asupra calităţii laptelui şi pentru a minimaliza riscurile de contaminare a laptelui de la obţinere la produsul finit

1. CARACTERIZAREA BIOLOGICĂ A BUBALINELOR

Bivolul este o vită cornută, rumegătoare, asemănătoare cu boul, cu păr negru său alb, aspru şi rar, cu coarnele inelate întoarse spre spate.

Bubalinele sunt animale cu o viaţă productivă mai lungă decât taurinele, trăind în jur de 30 de ani. Au carnea foarte gustoasă. Pe de altă parte, nu sunt pretenţioase la hrană şi sunt foarte rezistente la boli. Calitatea laptelui este deosebită şi, în plus, fără colesterol.

Privitor la localizarea în timp a pătrunderii bivolului în Europa există numeroase studii şi teorii, care însă în unanimitate atestă provenienţa asiatică a acestuia şi stabilesc ca moment de răspândire secolul al IV-lea î.e.n. În ţara noastră a pătruns în secolul al V-lea e.n., odată cu migraţia hunilor său avarilor şi respectiv prin sud, din Bulgaria. În timp, aria de răspândire şi efectivul de bubaline a suferit numeroase modificări (Fig.I.1), în prezent peşte 90% din acesta găsindu-se în Transilvania folosite şi pentru muncile gospodăreşti, direcţia prioritară de exploatare pentru principalele producţii cu caracter alimentar diferă de la o zonă la alta.

În judeţul Sibiu, Braşov, Cluj ş.a. direcţia principală de exploatare este pentru lapte, iar în judeţele Sălaj şi Bihor pentru carne şi lapte. de fapt, se relevă pe total ţară o tendinţă de creştere mai mult pentru producţia de lapte, tineretul fiind în general sacrificat la vârste timpurii şi la mase corporale scăzute.