Conservarea prin Congelare - Morcovi

Introducere

Ce este ALIMENTUL ?

Alimentul este definit ca fiind orice produs sau substanță procesată integral, parțial sau neprocesată, destinată consumului uman, sau preconizată a fi destinată consumului uman.

In categoria alimentelor sunt incluse: apa, unele băuturi alcoolice și guma de mestecat. Nu sunt considerate alimente: furajele pentru animale, animalele vii, plantele înainte de recoltare, produsele medicamentoasem reziduurile, contaminanții, tutunul și produsele din tutun, produsele cosmetice și substanțele psihrotropice și narcotice.

Ce este CONSERVAREA?

Conservarea alimentelor este procesul de tratare a alimentelor cu scopul de a păstra un timp cât mai îndelungat alimentele bune pentru consum. Prin conservare se încearcă păstrarea atât a gustului alimentelor, aromă, prospețime, textură cât și din punct de vedere chimic și microbiologic să fie apte consumului uman.

Ce metode de conservare sunt?

Metodele de conservare pot fi clasificare după principiul de conservare ce stă la baza lor. O metodă de conservare uzuală este cea prin anabioză.

Anabioza are la bază principiul vieții latente a microorganismelor și se poate realiza atât pe căi fizice cât și pe căi chimice.

O ramură a anabiozei este crioanabioza, mai numită și conservare prin congelare.

Morcovul

Morcovul (Daucus carota), este o rădăcină vegetală, de culoare portocalie. Partea comestibilă a plantei este rădăcina morcovului Este o plantă bienală, în primul an frunzele care produc alimentul plantei, iar rădăcinal îmagazinează zaharuri pentru ca planta să înflorească în al doilea an. Lastarul florii ajunge aproape de 1 m lungime, cu ramurele de floare albe.

Morcovii se pot mâncă sub formă crudă, în salate sau gătite în supe și mâncare. Tulpina verde de asemenea se poate mânca, deși nu este o practică obișnuită.

Morcovul crud

Valoare nutrițională pe 100 g

Apă 89g

Valoare energetică 40 kcal

Proteine 0,98g

Glucide 8,71g

Lipide 0,24g

Vitamina A 12mg

Vitamina B1 0,039mg

Vitamina B2 0,053mg

Vitamina B6 0,09mg

Vitamina C 7,1mg

Vitamina PP 1,2mg

Fier 0,66mg

Calciu 33mg

Magneziu 18mg

Fosfor 35mg

Potasiu 240mg

Sodiu 2,4mg

Fibre dietetice 3g

Prima data a fost cultivat în sec. Al X-lea d.H., în Iran, şi s-a răspândit în apus în secolele XII – XIII, prin Spania, Grecia şi Italia.

În prezent, morcovul se cultivă pe aproximativ 470 mii ha, cu o producţie totală de peste 10 milioane tone.

Cele mai mari ţări cultivatoare: SUA, China, Japonia, Anglia, Franţa etc.

Rădăcina este bine dezvoltată şi poate să pătrundă în sol până la 50 – 60 cm adâncime, iar în unele cazuri excepţionale, poate să ajungă şi până la 2 metri. Rădăcinile sunt cilindrice sau tronconice, de culoare roşie-portocalie, cu cilindrul central redus şi, cu cât sunt mai intens colorate, cu atât indică un soi mai valoros, de o calitate superioară.

Tulpina floriferă se formează în al doilea an, are mai multe ramificaţii, este cilindrică, cu perişori aspri, fistuloasă şi înaltă de 1,1 – 1,5 m.

Inflorescenţele se găsesc la vârful fiecărei ramificaţii. Inflorescenţa este de tip: umbelă compusă şi este format din flori mici, albe, uneori cu nuanţe rozacee.

Fructul, (popular este numit sămânţă), este o pseudoachenă, format din două mericarpe elipsoidale sau ovoidale, costate şi cu ţepi.

Frunzele se găsesc grupate într-o rozetă de frunze, sunt lung peţiolate de 2-4 ori penatsectate, cu segmentele de ultim ordin ovate sau eliptice, penat-fidate, cu lobii laciniaţi sau dinţaţi.

Factori de mediu

Este o plantă puţin pretenţioasă faţă de temperatură, deoarece este o plantă specifică pentru climat temperat.

Temperatura minimă la care germinează seminţele este de 3–40C, iar cea optimă 20-250C. Temperatura optimă de creştere a rădăcinilor comestibile este de 18–200C.

Plantele tinere rezistă la temperaturi de la –30 C la –50C.

Rădăcinile tuberizate rezistă până la –20 C.

Morcovul are cerinţe mari pentru apă, mai ales în timpul germinării seminţelor şi în primele săptămâni după răsărirea plantelor, când se formează rădăcinile şi masa foliară.

Morcovul are cerinţe mari de lumină în toate fazele de creştere. Insuficienţa luminii în primele faze de creştere duce la alungirea frunzelor şi la scăderea în greutate a rădăcinilor.

Solurile în care se dezvoltă bine sunt cele cu textură uşoară sau mijlocie, bine afânate, permeabile, profunde, humusul să fie în jur de 4-5%, cu pH-ul neutru (cuprins între valorile: 6,5–7,5).

Morcovul reacţionează bine la administrarea îngrăşămintelor chimice, mai ales pe solurile uşoare, dar nu suportă fertilizarea cu gunoi de grajd proaspăt în anul culturii, de aceea se administrează gunoiul cu 2-3 ani înainte de cultivarea morcovului.

Sortimentul se grupează după timpurietate sau lungimea perioadei de vegetaţie astfel: soiuri timpurii (până la 80 zile), timpurii (80-110 zile), semitimpurii (110–130 zile), semitârzii (130–150 zile) şi soiuri târzii (peste 150 zile).