Piața Comună a Laptelui

1.Introducere

1.1 Micul producător, intre autoconsum şi piaţa

Timp de secole săteanul a trăit pe pământul sau, în gospodăria să, obişnuit să producă cele necesare traiului sau şi al familiei sale, pentru autoconsum şi nu pentru piaţă. Fiecare gospodărie ţărănească, reprezenta o autarhie (politică economică prin care un stat încearcă să-și producă singur toate bunurile de consum). Aceasta era la ţară ordinea generală, tradiţia transmisă genetic. Aici, cea mai mare parte a lucrărilor era efectuată manual cu participarea tuturor membrilor familiei cu o strictă diviziune a muncii, mai întâi monocultura şi apoi policultura şi creşterea unui cal sau perechi de boi, a unui număr restrâns de capre sau oi, de păsări şi porci, precum şi a unei vaci de lapte, acestea reprezentau preocupările permanente ale familiei.

În anii cu recolte bune, când se obţinea un surplus de recoltă, aceasta era destinată pieţii.

Târgurile periodice din diferite localităţi constituiau locul de întâlnire a ofertei cu cererea şi de realizare a schimbului liber de produse. De aici a pornit drumul dinamizator, continuu ascendent al producătorilor agricoli spre cunoaşterea şi satisfacerea cerinţelor economice de piaţă.

1.2 Sectorul agricol din România

România are o suprafaţă de 238.391 km2 a fost a doua cea mai mare ţară din CC-12 după Polonia (312.685 km2), având aproape aceeaşi întindere ca şi Regatul Unit. La momentul aderării la UE a devenit a noua cea mai mare ţară ca suprafaţa din ţările membre ale UE.

Terenul folosit în agricultură reprezintă 62,1% (14,8 milioane hectare) din totalul suprafeţei. Acesta este cel mai ridicat procent de teren cultivabil dintre toate ţările membre ale UE. Media din UE-15 era de 40,6% iar din UE-27 de 44%.

Pădurile ocupă 28,5% din totalul terenurilor.

Din totalul de 14,8 milioane hectare teren agricol :

63,4% este folosit ca teren agricol

33,5% este folosit ca păşune

3,1% este folosit pentru recolte

Aproximativ 4,9 milioane oameni lucrează în agricultură, industria piscicolă şi forestiera, reprezentând aproape 42,8% din totalul forţei de muncă.

În prezent aproximativ 85% din suprafaţa agricolă este privatizata. Principala formă de privatizare în România a fost restituirea, pe baza reformei agrare după cel de-al doilea război mondial, ceea ce a condus la suprafeţe mici de teren retrocedate familiilor. Aceste terenuri sunt, din păcate, foarte fragmentate. Din totalul de 3,9 milioane persoane care deţin terenuri, 40% cultiva mai puţin de 1 ha, în timp ce doar 0,6% din ferme au mai mult de 10 ha.

Mărimea fermelor Ferme/gospodarii Suprafaţa teren

Ha % %

1 - 2 25,7 14,4

2 - 3 35,0 29,2

3 - 4 26,6 31,2

4 - 5 4,9 7,6

5 - 7 5,0 9,5

7 - 10 2,2 5,9

peste 10 0,6 2,3

O caracteristică a agriculturii romaneşti este numărul ridicat de ferme mici care produc în principal pentru consumul propriu şi doar foarte puţin pentru vânzarea pe piaţă. Totuşi, în ultimii ani a crescut numărul fermelor cu caracter comercial, iar în unele locuri terenurile sunt lucrate pentru micii fermieri de către fermele mari care contractează terenurile (>1.000 ha).

Sursă: Raportul de ţară - Iulie 2002 - Comisia Europeană

1.3 Sectorul producţiei de lapte.

La fel ca întregul sector agricol, sectorul producţiei de lapte este dominat de gospodarii care produc doar pentru consumul propriu şi care vând surplusul de lapte centrelor de colectare a laptelui sau pe piaţă.

Conform statisticilor Ministerului Agriculturii, în 2006, erau înregistrate 1,1 milioane ferme că deţinând vaci de lapte, dintre care 93% au 1-2 vaci. Doar 164 ferme au mai mult de 100 vaci.

Număr vite % din gospodărie

1 - 2 vaci 93.1

3 - 5 vaci 5.7

6 - 10 vaci 0.7

11 -> 100 vaci 0.5

În 2006: existau 1,7 milioane vaci înregistrate, din care 75,7% erau în ferme cu 1-2 vaci, 2% din numărul total (34.300 vaci) erau deţinute în ferme cu mai mult de 100 animale.

Număr vite % vaci

1 - 2 vaci 75.7

3 - 5 vaci 12.4

6 - 10 vaci 3.5

11 -> 100 vaci 6.4