Proiect margarină HACCP

INTRODUCERE

Dintre diferitele metode propuse pentru a garanta producerea igienico-sanitar a alimentelor, sistemul HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Point) este cel care a întrunit sufragiile majorităţii organismelor internaţionale în domeniu.

HACCP se pretează cel mai bine pentru a fi implementat în unităţile economice din sectorul alimentar.

Sistemul HACCP, înfiinţat în anul 1960 ca urmare a cerinţelor foarte stricte impuse producţiei de alimente sigure din punct de vedere igienico-sanitar pentru cosmonauţii NASA,a apărut în activitatea productivă în anul 1970 ca un sistem nou de control. În realitate principiile de bază au fost foarte bine cunoscute cu mult timp înainte, prin foarte bune reglementări naţionale, privind alimentele de origine animală. Meritul fundamental al sistemului HACCP este acela de a fi reunit aceste principii într-un complex unitar, care ţine sub control fluxul tehnologic de la selecţia furnizorilor, recepţia materiilor prime şi până la livrarea produsului finit, dacă ne referim la producţia de alimente. Acest sistem se bazează în cea mai mare parte pe prevenirea posibilelor neajunsuri care ar putea genera riscuri pentru consumatori.

Din 1993, Comisia Codex Alimentarius şi apoi Organizaţia Mondială a Sănătăţii(OMS) – în 1995, au pus bazele teoretice ale controlului prin intermediul sistemului HACCP. Astfel s-au enunţat următoarele principii:

- identificarea riscurilor asociată cu producerea alimentelor în toate fazele fluxului tehnologic şi evaluarea lor comparativ cu nocivitatea faţă de consumator; se vor descrie şi măsurile de control sau de prevenire.

- identificarea, pe flux tehnologic, a punctelor critice de control; ţinerea acestora sub control duce la prevenirea, eliminarea sau reducerea până la limite acceptabile a riscului.

- stabilirea limitelor critice care nu trebuie depăşite.

- stabilirea sistemului de monitorizare pentru a evalua dacă criteriile stabilite au fost respectate.

- stabilirea de acţiuni corective, în cazul în care monitorizarea indică faptul că un anumit punct critic de control nu mai este sub control.

- stabilirea procedurilor pentru a verifica dacă întreg sistemul HACCP îndeplineşte obiectivele fixate.

- documentarea tuturor procedurilor adoptate pentru realizarea planului HACCP.

Pentru că acest sistem de control să dea rezultate bune este absolut necesar ca întreg personalul care activează în filiera alimentară să fie bine pregătit din punct de vedere profesional, ca urmare a participării la cursuri de instruire.

Avantajele implementării sistemului HACCP sunt următoarele:

- poate fi aplicat tuturor sectoarelor producătoare de alimente, dar şi distribuţiei, comerţului, serviciilor din alimentaţia publică etc.

- sporeşte încrederea clienţilor interni şi externi privind compania şi capacitatea acesteia de a realiza produse de calitate.

- contribuie la îmbunătăţirea imaginii firmei şi a credibilităţii acesteia pe pieţele internaţionale cât şi faţă de investitori.

- reprezintă o modalitate de a rezista concurenţei.

- contribuie la păstrarea propriilor politici de siguranţă alimentară.

- produsele sunt în conformitate cu cerinţele autorităţilor de reglementare în ceea ce priveşte siguranţa alimentelor.

- contribuie la creşterea eficienţei activităţii de producţie şi a profitului.

- prelungeşte durata de valabilitate a produselor.

- contribuie la o comunicare eficientă cu clienţi şi cu celelalte părţi interesate de-a lungul lanţului alimentar.

- are ca rezultat reducerea rebuturilor şi a reclamaţiilor clienţilor.

- contribuie la câştigarea de noi pieţe de desfacere.

Faptul de a garanta ca alimentele care ajung pe masa consumatorului sunt adecvate din punct de vedere igienico-sanitar şi mai ales că nu vor produce îmbolnăviri, nu este un lucru simplu şi nici uşor de realizat, însă este deosebit de important.

Scurt istoric

Margarina a aparut în timpul celui de-al doilea razboi mondial, când untul se

gasea tot mai greu. O echipa de cercetatori americani a avut atunci ideea sa ia diverse uleiuri vegetale, sa le încalzeasca la 150° C, si sa le adauge hidrogen în prezenta unor catalizatori de nichel, ca sa se întareasca. A fost obtinut un produs alb, asemanator cu untul ca si consistenta si cu plasticul ca structura moleculara, adica margarina.

De atunci - timp de 50 de ani - , margarina s-a "îmbogatit" cu coloranti, cu

vitamine sintetice, mai nou cu aromatizanti artificiali, care o fac sa miroasa a

lapte mai tare decât laptele. Aceasta este mica poveste a margarinei - un

amestec de grasimi asemanatoare cu cele din alimentele prajite mult timp, greu de transformat de catre organism în energie.

Atunci când aceste grasimi sunt metabolizate de catre organism, au "darul" sa încurce o multime de procese naturale. Sunt încorporate în membrana celulelor sistemului imunitar, împiedicând activitatea acestora. Aceasta înseamna sensibilitate mai mare la infectii, la intoxicatii, la cancer.

Cercetari clinice - care s-au întins multi ani la rând, subiectii consumatori de

margarina fiind observati cu atentie - arata ca nu exista mijloc mai eficient de paralizare a sistemului imunitar decât consumul de margarina sau de alimente prajite. Patrunse în organism, pe lânga faptul ca solicita excesiv ficatul pentru a fi metabolizate, grasimile din margarina iau locul anumitor substante naturale care au rolul de a curata peretii vaselor de sânge, ceea ce înseamna sclerozarea acestora, cu rezultate nefaste pentru inima, creier, sistemul circulator per ansamblu.

De asemeni, consumul frecvent si constant de margarina favorizeaza formarea de depozite de grasime pe talie si pe fese, precum si aparitia celulitei.