Cuprins
- 1.1 Importanţa economică şi socială a creşterii suinelor 2
- 1.2 Principalele însuşiri productive ale suinelor 3
- 1.3 Biologia suinelor 4
- 1.3.1 Clasificarea zoologică a suinelor şi originea lor 4
- 1.3.2 Originea porcinelor 5
- 1.3.3 Rase de porcine 6
- 1.3.3.1 Rasele de porcine autohtone 7
- 1.3.3.2 Rasele importante 9
- 1.4 Însuşiri morfologice şi fiziologice ale suinelor 13
- 2. Abator de porcine (35 capete/oră) 15
- 2.1 Schema tehnologică de abatorizare a porcinelor 16
- Asomarea suinelor – generalităţi, prezentarea echipamentelor: 20
- a) Boxe de asomare 20
- b) Pistoale de asomare 22
- c) Asomarea electrică 26
- Sângerarea – prezentarea echipamentelor 27
- Opărirea – prezentarea echipamentelor 29
- Depilare – prezentarea echipamentelor 32
- Pârlire – prezentarea echipamentelor 34
- Tăierea copitelor - prezentarea echipamentelor 37
- Înlăturarea şi curăţarea cavităţii bucale - prezentarea echipamentelor 40
- Toaletare - prezentarea echipamentelor 43
- Tăierea capului - prezentarea echipamentelor 44
- Eviscerare - prezentarea echipamentelor 45
- Despicarea carcaselor - prezentarea echipamentelor 46
- Prezentarea altor echipamente, utilaje, dispozitive necesare 51
- 3. Calcule tehnologice 53
- 3.1 Capacitatea de lucru 53
- 3.2 Determinarea numărului de boxe 53
- 3.3 Calculul conveierului 53
- Bibliografie 54
Extras din proiect
1. Tehnologia creşterii suinelor
Este ştiinţa care se ocupă de cunoaşterea, creşterea şi exploatarea suinelor.
Pentru obţinerea unei producţii de carne de porc cât mai mare şi cu o eficienţă economică maximă, este necesar studierea biologiei, a însuşirilor morfologice şi fiziologice, a producţiei şi a raselor de suine, precum şi a tehnicilor de ameliorare, alimenaţie şi reproducţie.
Studiul acestei discipline se realizează într-o strânsă legătură cu o serie de discipline biologice fundamentale şi aplicative, precum: alimentaţia, zooigiena, genetica, fiziologia, construcţiile zootehnice etc.
Creşterea suinelor a devenit în prezent o adevărată „industrie”, trecându-se de la formele de creştere tradiţionale la unităţi de tip industrial.
1.1 Importanţa economică şi socială a creşterii suinelor
Din punct de vedere zootehnic, creşterea suinelor este pe locul al doilea în ţara noastră, după taurine, fiind specia care asigură cca. 50% din producţia totală de carne.
Cerinţele tot mai mari pentru producţia de carne au condus la răspândirea şi înmulţirea speciilor de animale pluripale, mai ales a suinelor.
Creşterea suinelor prezintă o serie de avantaje economice faţă de alte specii de animale:
- Carnea (producţia principală a suinelor): are o valoare energetică superioară faţă de carnea altor specii de animale, ca urmare a comoziţiei chimice, în care predomină substanţele grase, capacitatea calorică a cărnii fiind de 2 - 2,5 ori mai superioară decât cel al taurinelor (1 550 kcal) şi ovinelor (1 250 kcal), ajungând astfel la valori cuprinse între 2 800 – 3 000 kcla la 1 kg. Deoarce proporţia apei este mai mică în carnea de suine, posibilitatea conservării pe timp îndelungat este mai mare. Pe lângă faptul că poate fi consumată în stare poraspătă, din carnea de suine se pot obţine multe produse, cum ar fi: semipreparate, mezeluri, afumături, conserve şamd.
Specificare Caloricitatea [kcal]/1 kg spor Apă Proteine Grăsime Substanţe minerale
În stare mediocră de îngrăşare 3050 60,9 16,5 21,5 1,1
În stare bună de îngrăşare 4060 47,5 14,5 37,3 0,7
Carne foarte grasă 5630 33,5 9,0 57,0 0,5
Grăsime de porc 8100 10,5 3,6 85,6 0,3
- Grăsimea: constituie un produs folosit în alimentaţia omului, a animalelor şi în diverse industrii, având o valoare energetică mare (8 100 kcal/kg), constituind o sursă importantă în echilibrarea balanţei energetice a alimentaţiei.
- Subprodusele: se obţin în urma sacrificării suinelor, ele având numeroase utilizări în alimentaţia omului (creierul, limba, ficatul, picioarele, inima, pulmonii, rinichii, carnea de pe cap etc), în diverse industrii (pielea, sângele, părul, intestinele, vezica urinară, oasele, unghiile etc), în scopuri farmaceutice (glandele sexuale, glandele suprarenale, tiroida, timusul, pepsina stomacală etc).
- Gunoiul de grajd: are o compoziţie chimică apropiată de cea a gunoiului de la alte specii de animale, poate fi utilizat la fertilizarea terenurilor, pentru producerea de biogaz sau în alte scopuri.
Pe lângă aceste avantaje economice, creşterea indutrială a porcinelor prezintă şi o serie de avantaje sociale, precum:
- permanentizează forţa de muncă;
- se obţin venituri mari (ca urmare a parzicularităţilor biologice ale acestei psecii şi a productivităţii ridicate a muncii, procesel de producţie fiind în mare majoritate mecanizate şi automatizate);
- procesele de producţie sunt eşalonate pe întregul an, iar veniturile sunt permanente.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Proiectarea unui Abator de Porcine.doc