Sucul de mere

INTRODUCERE

Sucurile de fructe reprezintă băuturi nealcoolice, obţinute din diferite specii de fructe, prin presare sau mărunţire.Aceste tipuri de băuturi se remarcă prin conţinutul ridicat în zaharuri uşor asimilabile, acizi organici (cu acţiune de stimulare a salivaţiei, a secreţiei gastrice şi intestinale), vitamine, săruri minerale.

Datorită calităţilor senzoriale şi proprietăţilor terapeutice pe care le posedă, sucurile de fructe au căpătat în ultimii ani o largă utilizare în industria băuturilor răcoritoare.

• Fabricarea sucurilor de fructe s-a dezvoltat în două direcţii:

- sucurile fără pulpă, cunoscute de obicei sub numele de sucuri limpezite;

- sucurile cu pulpă, cunoscute sub denumirea de nectare;

Sucurile limpezite sunt sucurile din care s-au eliminat prin diferite metode substanţele coloidale, lichidul fiind clar.Ele deţin ponderea cea mai mare, criteriul de transparenţă fiind esenţial pentru aprecierea calităţii.

Mărul face parte din categoria seminţoaselor la care fructul e o poamă cu numeroase seminţe situate la lojile seminale. El a fost cunoscut ca pom fructifer încă din epoca de piatră.Pentru oamenii de atunci, el constituia o importantă componentă a hranei. Romanii au fost cei care l-au raspandit in Europa.

Cu numai 22 de varietăţi cunoscute, oferta era extrem de redusă în Antichitate, în comparaţie cu zilele noastre, cînd există peste 1100 soiuri.Datorită însuşirilor tehnologice, merele constituie o materie prima cu pondere mare în industria alimentară.

Din punct de vedere chimic, merele conţin în medie: 84 – 93% apă, 0,3% cenuşi, 8,30% zaharuri reducătoare, 1,60 – 4% zaharoză, 0,90 – 1,70% celuloză, 0,50% pentozană, 0,40% lignină, 0,20% acizi liberi, 0,60% acizi combinaţi, 0,4% pectină.

În cenuşi: potasiu, sodiu, siliciu, calciu, acid fosforic, fier, magneziu, brom, sulf, mangan, cobalt, tanin.

În pieliţă şi în cotor: acid galotanic. Esenţa lui conţine: eteruri, acizi – formic, acetic, capronic, acetaldehidă, geraniol.

Vitamine: conţinutul în vitamina A este slab, însă conţine vitaminele B1, B2, vitamina PP in părţile exterioare ale fructului; coaja merelor conţine acid pantotenic, vitamina C – un măr dă 10 mg de vitamina C.

Mărul este specia cu posibilităţi mari de aclimatizare la condiţiile de mediu diferite şi se cultivă pe toate continentele globului, desigur, cu excepţia zonelor foarte reci. Ca altitudine, mărul se poate cultiva de la altitudinea 0m, - nivelul marii si pana la 2000-3000 m in tari din zona tropicală cum ar fi Zimbabwe, Guatemala, Bolivia, Ecuador etc.

Continutul redus de calorii si numeroasele fibre pe care le contine, fac ca marul sareprezinte un adevarat izvor de sanatate si vitalitate. Datorita proprietatilor sale, acesta are unrol important in prevenirea unor probleme de sanatate si ajuta la prevenirea unor boli cauzatede scaderea imunitatii organismului.

Fibrele ce intra in componenta marului ajuta la reducerea colesterolului si la prevenirea unor boli cancerigene. Potasiul, un alt element continut de acest fruct, este un adjuvant in reglareatensiunii arteriale, iar substantele nutritive antioxidante reduc riscurile aparitiei cancerului decolon si ficat. De asemenea, persoanele care consuma mere in mod regulat prezinta un riscmai scazut de imbolnavire de cancer la plamani. Sursa importanta de flavonoizi (alaturi deceapa si ceai verde), marul are actiune antioxidanta, reusind sa reduca afectiunile cronice saudegenerative. Substantele continute de coaja ajuta la amplificarea actiunii vitaminei C asupraintregului organism.