Tradiții și obiceiuri culinare în Turcia

Turcia este o naţiune în vestul Asiei şi sud-estul Europei. Marea majoritate a Turciei este compusă din teritoriul Asiatic al Anatoliei, o mare peninsulă muntoasă. Turcia Asiatică şi Turcia Europeană sunt separate de trei căi maritime de mare importanţă strategică: Marea Marmara, Strâmtoarea Bosfor şi Strâmtoarea Dardanele. Împreună, ele formează singura cale pe apă dintre Marea Neagră şi Marea Egee.

Ca vecini are Marea Egee şi Grecia la vest, Bulgaria la nord-vest, Marea Neagră la nord, Georgia, Armenia şi Azerbaidjian la nord-est, Iran la est, Irak, Siria şi Marea Mediterană la sud.

Ţărmul său este vast şi formează aproximativ trei sferturi din graniţa ţării.

Arta culinară turcească este o împletire între modern şi tradiţie, marcată de influenţe ale hititilor, persanilor, grecilor şi romanilor.

Bucătăria turcă este renumită încă din vremea Imperiului Otoman, care a avut o perioadă de vîrf în perioada 1453 - 1650. Acesta este momentul în care arta culinară a turcilor a avut cea mai mare influenţă în lume, în special în Estul Europei şi în Orientul Mijlociu. Foarte multe reţete se regăsesc, astfel, în aceste zone: salate cu iaurt, peşte în ulei de măsline, legume umplute, deserturi cu sirop.

În secolul 17, palatul sultanului avea o bucătărie cu aproximativ 1300 de servitori şi sute de bucătari.Aceşti bucătari au fost cei care au rafinat şi au perfecţionat bucătăria turcească pentru a satisface pretenţiile palatului regal. Au fost create literalmente sute de feluri culinare în această perioadă.

Döner kebap – poate cea mai cunoscută specialitate, omniprezentă acum şi în România, constă în carne stratificată pusă pe o ţepuşă verticală şi făcută la foc direct şi servită apoi într-o pide (pita);

Şiş kebap – reprezintă carnea de miel sau de pui condimentată şi făcută sub formă de frigăruie, la grătar;

Karniyarik – foarte popular în familiile tradiţionale turceşti, reprezintă vinete amestecate cu ceapă, usturoi, roşii şi carne tocată, tot amestecul, extrem de delicios, fiind făcut apoi la foc mic, la cuptor;

Meze – reprezintă esenţa bucătăriei turceşti din perspectiva unui necunoscător şi constă într-o alăturare numeroasă de gustări diverse, servite la începutul mesei; în prinicpal se vor regăsi brânza, iaurtul, vinetele, sarmale cu orez, chifteluţe sau alte tipuri de salate;

Menemen – este cel mai întâlnit fel la micul dejun; este consistent, baza fiind alcătuită din ouă, în care se amestecă apoi ceapă, roşii, ardei, măsline şi mirodenii, amestecul fiind gătit în unt încins sau în ulei de măsline;

Baklava – cel mai cunoscut desert turcesc, extrem de dulce însă; reprezintă un foietaj stratificat, puternic îmbibat în sirop de zahăr şi în miere, acoperit cu nuci pisate;

Kadayif – reprezintă bobiţe mărunte de foietaj, folosite ca suport pentru brânza dulce siropată, care în final formeaza kunefe, o altă specialitate.

Din gama cărnurilor, cea mai caracteristică pentru bucătăria turcească este carnea de oaie, care nu este la fel de grasă ca şi cea de la noi, întrucât în Turcia oile sunt crescute pentru carne, nu pentru lână. Carnea de porc este interzisă musulmanilor, astfel că veţi găsi mai ales miel, viţel şi foarte mult pui. În bucătăria turcească întâlnim frecvent carnea tocată.

Carnea a fost dintotdeauna un aliment de lux pentru turci, în principal deoarece mieii de lapte nu sunt o sursă foarte abundentă.

Carnea era de obicei consumată numai la nunţi şi în timpul sărbătorii Eid ul-Adha (Sărbătoarea sacrificiului), sub formaă de etli pilav (pilaf cu carne), nu kebab. Odată cu apariţia lanţurilor de fast-food şi introducerea producţiei industriale de carne, acest aliment a devenit parte integrantă din dieta zilnică a majorităţii turcilor sub formă, mai ales, de döner kebab. Însă chiar în ziua de azi principala modalitate de pregătire a cărnii este de a adăuga carnea tocată în cantităţi mici la feluri de mancare din legume, ce poartă nume cum ar fi fasole cu carne tocată .

Carnea, în special sis kebabul, se pregăteşte marinată şi friptă la foc deschis. Turcii, în majoritate musulmani, consumă numai carne halaal (animalele din care provine sunt sacificate după o modalitate tradiţională).

O delicatesă specifică este pastrama de vită . Cârnaţii tradiţionali, serviţi la micul dejun se numesc sucuk.