Tradiții culinare - Turcia

Traditii culinare :TURCIA

Arta culinara este o impletire intre modern si traditie, marcata de influente ale hititilor, persanilor, grecilor si romanilor.

Bucataria turca este renumita inca din vremea Imperiului Otoman, care a avut o perioada de virf in perioada 1453 - 1650. Acesta este momentul in care arta culinara a turcilor a avut cea mai mare influenta in lume, in special in Estul Europei si in Orientul Mijlociu. Foarte multe retete se regasesc, astfel, in aceste zone: salate cu iaurt, peste in ulei de masline, legume umplute, deserturi cu sirop.

In afara de combinatii interesante, dieta mediteraneana, in general, este renumita si pentru faptul ca este foarte sanatoasa. In ciuda extinderii obiceiurilor culinare occidentale si a aparitiei restaurantelor de tip fast food, Turcia si-a pastrat obiceiurile culinare. In acelasi timp, bucataria turca s-a extins in lumea occidentala, datorita restaurantelor cu specific turcesc.

Turcia are avantajul unui climat benefic, ce ii permite sa se bucure de culturi de ceai in zona de nord, de ardei iute si pepene galben in sud. Deschiderea la mare (Marmara, Neagra, Egee, Mediterana) inseamna, pentru arta culinara, preparate de peste si fructe de mare. Vita de vie este celebra pentru un anumit soi de struguri galbeni, sultana. In orasele din sudul tarii se obisnuieste sa se planteze vita de vie pe balcon. Peisajele sint bogate in maslini si fistic. In ce priveste carnea, mielul si puiul sint preferate. Interzis in Islam, porcul lipseste.

Pentru turci, foarte importanta este prospetimea. In frigidere rar vei gasi resturi. Piinea trebuie sa fie proaspata. Legumele si fructele, de asemenea. Doar iarna, prefera masline, caise uscate, nucile si alunele. De altfel, Turcia este este cel mai mare exportator de alune din Europa.

Sa maninci mincare turceasca inseamna sa simti gusturi similare cu cele pe care le-au indragit oameni care au trait cu sute de ani in urma. Aroma vinului este neschimbata fata de cea descoperita datorita grecilor din antichitate. Orezul, zaharul, dulciurile au venit din Persia. Kebabul este o mostenire a nomazilor, la fel si lipia. Iaurtul (cuvint turcesc) este poate alimentul cu cea mai mare influenta in bucataria lumii. Productia de ulei de masline are o vechime de mii de ani.

Bucatarii de la curtea sultanilor au perfectionat retetele: pilaful, budincile de lapte, deserturile s-au rafinat. Ca urmare, si turcii au devenit mai pretentiosi. Este obisnuit, in piete, sa gusti inainte de a cumpara. Aici, pe tarabe, se gasesc ardei, condimente, saculeti cu ceai, fructe proaspete sau uscate, bureti de mare, henna, miere de ambra, masline, amestecuri de condimente. Pepenii sint, ca si in Romania, taiati inainte, pentru a fi gustati.

Farmecul bucatariei este ca retetele sint ieftine, ingrediente proaspete predomina, iar tehnicile sint simple. Preparatele sint prezentate simplu, fara a fi ascunse in spatele unor sosuri groase. Cele mai apreciate condimente sint patrunjelul, menta, mararul, chimenul, usturoiul. Iartul este folosit frecvent. Foarte des, peste mincare se presara bucati de ardei rosu, iute, semi-uscat, numit "pul biber".

Arta culinara a Turciei are multe specialitati, dar si multe variatii ale unui preparat. Numai vinata poate fi gatita dupa 40 de metode. Meniul este adesea completat cu nuci, brinza, miere, condimente.

Istoria bucatariei turcesti

Bucataria turceasca s-a dezvoltat foarte mult in timpul perioadei otomane. In secolul 17, palatul sultanului avea o bucatarie cu in jur de 1300 de servitori si sute de bucatari. Acesti bucatari au fost cei care au rafinat si au perfectionat bucataria turceasca, pentru a satisface pretentiile palatului regal. Au fost create literalmente sute de feluri culinare in aceasta perioada.

Bucataria turceasca a fost puternic influentata de perioada otomana, cand au fost combinate traditiile locale cu influente din Grecia si Orientul mijlociu, ca si din Asia Centrala.

Bucataria turceasca si obiceiurile alimentare ale poporului turc au trecut prin schimbari dramatice in secolul 20, datorita influentei vestice.

Bazele bucatariei turcesti

Felurile de mancare de baza sunt relativ neschimbate din perioada otomana: orezul, produsele din grau, feluri culinare comune cu Grecia cum ar fi meze (aperitive) si baklavaua, pilafurile, sis si doner kebab, salatele cu iaurt, peste in ulei de masline, legume umplute si frunze de vita umplute (dolma).

Cele mai aromate branzeturi albe si iaurt sunt preparate din laptele de oaie. Desi orezul, numit pilav (pilaf) reprezinta un pilon al bucatariei turcesti, bulgurul (burghul) preparat din grau poate fi folosit pentru acelasi scop.

Painea este preparata din grau, orz si porumb. Cateva tipuri de paine turceasca sunt pide, o paine de greu plata, rotunda si lata, tandýr ekmeði (paine coapta pe peretii interiori ai unui cuptor rotund de lut numir tandir), simit sau gevrek, o paine in forma de inel acoperita cu seminte de susan, mancata fie simpla fie cu branza sau gem.