Trasabilitatea Materiilor Prime Agroalimentare

1.Trasabilitatea materiilor prime agroalimentare

Trasabilitatea s-a dezvoltat ca şi concept, în cadrul sistemului calităţii. Deşi este o noţiune apărută anterior anilor ’90, importanţa acordată trasabilităţii a crescut considerabil mai ales în domeniul alimentar, în ultimul deceniu.

Trasabilitatea, a fost definită în 1987 conform standardului cu privire la calitate ISO 8402 şi ISO 9000/2000 ca fiind “aptitudinea de a găsi istoricul, utilizarea sau localizarea unei entităţi cu ajutorul identificărilor înregistrate.” Entitatea poate reprezenta o activitate, un proces, un produs, un organism sau o persoană. Scopul dezvoltării trasabilităţii în acest caz a fost acela de a creşte securitatea şi siguranţa în lanţul alimentar şi de a stabili un model pentru trasabilitate, acceptabil pentru aprovizionarea cu materie primă, fabricarea alimentelor, schimbul şi consumul acestora.

Trasabilitatea, aşa cum este formulată şi utilizată în practica producţiei alimentare,este un element cheie al transparenţei.Trasabilitatea asociată unui flux de informaţii este un proces fizic, care constă în urmărirea produsului alimentar în spaţiu şi timp.Trasabilitatea este un concept simplu din punct de vedere intelectual, dar este complex din punctul de vedere al implementării practice.Trasabilitatea este integrată în sistemul de calitate.

Trasabilitatea permite urmărirea unui produs mergând pe traseul acestuia de la materia primă la expunerea în vederea comercializării, inclusiv la consumator şi deci, parcurgerea fluxului unui produs alimentar prin identificarea şi urmărirea cu ajutorul documentelor.

Trasabilitatea ascendentă urmăreşte produsul de la obţinerea materiei prime până la consumul produsului finit.

Trasabilitatea descendentă reprezintă capacitatea de a localiza produsele în orice punct al lanţului de aprovizionare, plecând de la unul sau mai multe criterii date şi este necesară pentru efectuarea retragerilor sau repunerilor produselor pe piaţă.

Trasabilitatea produselor este un mijloc eficient de identificare a problemelor sanitare, de izolare a produselor contaminate, de reducere a riscurilor de contaminare intenţionată.

Trasabilitatea poate fi considerată în patru contexte, în fiecare dintre acestea având o aplicaţie uşor diferită:

• Pentru produse, trasabilitatea face o legătură între materiile prime, originea lor, prelucrarea, distribuţia şi locaţia lor după comercializare.

• Pentru date, trasabilitatea se referă la calcule şi date de-a lungul drumului calităţii şi prin care se face o legătură cu cerinţele calităţii de început

• În calibrare, trasabilitatea se referă la aparatura de măsurare a mărimilor fizice sau a proprietăţilor sau cu referire la materialele înscrise în standardele naţionale şi internaţionale.

• În IT şi programare, trasabilitatea se referă la proiectarea şi implementarea proceselor în conformitate cu cerinţele unui sistem.

Conform CAC 60-2006 (CAC = Codex Alimentarius Commission), prin trasabilitate se înţelege capacitatea de a urmări deplasarea unui produs alimentar în diferite etape specifice ale producţiei, prelucrări şi distribuţiei.

Elementele principale care influenţează în mod cert politica unei organizaţii în ceea ce priveşte trasabilitatea sunt: monitorizarea întregului lanţ de aprovizionare; obiectivele stabilite de organizaţie pentru a garanta siguranţa alimentului. Pentru o organizaţie de producţie alimentară trasabilitatea este deci “gestiunea logisticii”.Este necesar ca, în prima fază, să definim două noţiuni esenţiale: trasabilitate şi sistem de trasabilitate, astfel:

• Trasabilitatea este definită ca fiind posibi¬litatea de a identifica şi urmări, pe întregul parcurs al tuturor etapelor de producţie, procesare şi distribuţie a unui aliment, a hranei pentru animale, a unui animal destinat pentru producţie de alimente, sau a unei substanţe care urmează, ori care poate fi încorporată într-un aliment, sau în hrana pentru animale (conformLegiinr.150/2004),iar

• sistemul de trasabilitate reprezintă totalitatea datelor şi a operaţiilor capabile a menţine informaţiile dorite despre un produs şi componentele acestuia pe parcursul unei părţi, sau al întregului lanţ de producţie şi utilizare (conform SR.EN.ISO22005).

Trasabilitatea produselor alimentare trebuie să vizeze înprincipiu două obiective:

• să furnizeze informaţii utilizatorilor de produs;

• să contribuie la siguranţa produsului alimentar, permiţând, după caz, retragerea loturilor neconforme şi rechemarea produsului.

Pentru a-şi realiza obiectivele de trasabilitate organizaţia trebuie să definească în principal:

• informaţiile care trebuiesc obţinute de la furnizorii săi de materii prime, materiale auxi¬liare, ambalaje,etc.;

• mijloacele de identificare a produselor furnizate care trebuie să permită returnarea lotului in criminat ca fiind necorespunzător.

Cerinţele trasabilităţii:

În articolul 18 al Reglementării 178/2002 a Parlamentului European menţionează clar cerinţele trasabilităţii:

• Trasabilitatea unui produs alimentar, nutreţ, animal producător de alimente şi orice altă substanţă ce se intenţionează sau se aşteaptă a fi încorporată în alimente sau nutreţuri trebuie să fie stabilită în toate stadiile de producţie şi prelucrare.

• Operatorii de alimente şi furaje trebuie să identifice orice persoană de la care s-a făcut aprovizionarea cu alimente, nutreţuri, animale producătoare de alimente şi orice substanţă ce va fi încorporată în alimente sau nutreţuri şi, de asemenea, trebuie să deţină sisteme/proceduri care vor permite ca informaţiile să fie puse la dispoziţia autorităţilor care le solicită.

• Operatorii de afaceri de alimente şi nutreţuri trebuie să deţină sisteme/proceduri pentru identificarea altor operatori cărora le-au fost livrate aceste produse. Informaţiile vor fi oferite autorităţilor competente la cererea lor.

• Alimentele/nutreţurile care sunt plasate pe piaţă sau care vor fi plasate pe piaţă în cadrul Uniunii Europene vor fi etichetate adecvat/identificate, pentru a facilita trasabilitatea lor.

Conform Reglementării 128/2002, responsabilitatea principală pentru asigurarea conformităţii alimentului/nutreţuri la toate nivelurile (producţie, prelucrare şi distribuţie).

Tipurile de trasabilitate în interiorul unui lanţ de producţie:

Trasabilitatea este diferenţiată în:

• Trasabilitatea internă – reprezentată de informaţiile ce permit urmărirea produsului în cadrul unei întreprinderi sau companii; trasabilitatea internă are loc atunci cand partenerii trasabilităţii primesc una sau mai multe materii şi ingrediente care sunt supuse procesării interne. Procesarea internă implică mişcare, transformare, depozitare, distrugere;

• Trasabilitatea externă – reprezentată de informaţiile pe care compania le primeşte sau furnizează altor membri ai lanţului alimentar, cu privire la un anumit produs;

• Trasabilitatea lanţului alimentar, respectiv trasabilitatea dintre legăturile lanţului, atenţia fiind îndreptată asupra informaţţilor care însoţesc produsul de la un punct al lanţului la alt punct al acestuia, astfel încât trasabilitatea este extinsă pentru orice produs, în toate etapele producţiei, prelucrării şi distribuţiei.