Ulei de Susan

Introducere:

Susanul dupa cum arata datele istorice este o cultura veche totusi nu se poate preciza cand si unde s-a cultivat pentru prima data. In scrierile ramase de la Herodot, Xenofon si Theophrast se gasesc unele mentiuni despre aceasta planta. Cei mai multi semnaleaza existenta culturilor de susan in Siria si Mesopotamia. Plinius da unele date despre cultura susanului in Grecia si Asia Mica. Oplinger, in anul 1990, afirma ca susanul era la mare pret in culturile din Babilon si Asiria cu 4000 de ani in urma. Kobayashi (1986) este de parere ca susanul are origine nord-africana, pe cand Bedigian (1985) considera India ca tara de origine. Originea susanului este inca subiect de disputa intre cercetatori, si probabil ca aceasta se va rezolva in urma compararii diferitelor analize ADN. In China susanul dupa cat se pare s-a raspandit la inceputul erei noastre. In China este folosit si la fabricarea tusului, prin arderea uleiului. Pe continentul american a fost adus de sclavii negri, astfel se explica si numarul mare de retete avand susanul drept ingredient traditionale din Alabama si alte state din sud.

Susanul este o planta uleioasa valoroasa. Semintele sale contin 50-60% ulei de calitate superioara. Uleiul de susan este extras mai intai prin presare la rece, apoi se continua extragerea prin presare la cald. La rece se obtin cca 35% din uleiul continut des samanta, restul fiind extras la cald. Valoare deosebita are uleiul extras la rece. El este de culoare galbena deschisa cu gust foarte fin fiind folosit mai ales in industria conservelor unde inlocuieste cu succes uleiul de masline. Uleiul de susan este folosit apoi la gatit, la fabricarea margarinei, a diferitelor produse de cofetarie, etc. Pe acelasi principiu, uleiul de susan se adauga in furajele vitelor, pentru cresterea fertilitatii. Din punct de vedere medical, susanul este recomandat in tratamentul insomniilor, ca aport proteic in diferite afectiuni; samanta de susan este o importanta sursa naturala de L-arginina, un aminoacid deosebit de important care intarzie dezvoltarea tumorilor, ajuta la detoxifierea ficatului si, prin stimularea eliberarii unui hormon de crestere la nivelul hipofizei, contribuie la mentinerea functionalitatii sistemului imunitar. L-arginina contribuie, de asemenea, si la indepartarea toxinelor, la efectul de spermatogeneza (de unde proprietatea de sporire a fertilitatii) si are efecte benefice in tratamentul afectiunilor aparatului renal. Susanul este mentionat in The Medical Botany Library in lista cu plante cu efect anticancerigen si antireumatic. Efectul anticancerigen se poate explica prin potentarea vitaminei E (dupa Cooney et al., 2001). Cefalina si lecitina reduc steatozele hepatice si au actiune hemostatica.

In farmacie uleiul de susan se utilizeaza pentru obtinerea preparatelor Iodinol si Brominol. Se mai foloseste acest ulei si in stomatologie in cazul afectiunilor gingivale, datorita efectului bactericid - (sesamin si sesamolin). Uleiul de susan are si efect laxativ. Uleiul obtinut prin presare la cald are o culoare inchisa si gust neplacut, de aceea nu se poate utiliza in scopuri alimentare decat numai dupa ce este rafinat. Uleiul rafinat are proprietati antioxidante. Altfel, acest ulei are intrebuintari la fabricarea sapunurilor, in industria hartiei, a indigoului, la unsul masinilor, etc. Mentionam ca uleiul de susan este semisicativ. Turtele ramase de la presa au un continut ridicat in substante proteice substante grase si alte principii hranitoare. De aceea, macinate fiind, se pot adauga in paine in anumite proportii, pentru a-i ridica valoarea alimentara.

Din seminte de susan curatate de coaja si macinate se prepara asa-numitul « tahan » - in engleza « tahini », care se foloseste la prepararea halvalei de cea mai buna calitate. Semintele de susan ca atare sunt intrebuintate mai ales in cofetarie. Florile la randul lor contin substante aromate (printre care acid miristic) care se pot extrage prin distilare si intrebuinta la fabricarea parfumurilor in cosmetica. Frunzele de susan contin multa materie mucilaginoasa, si se folosesc in Africa traditional la prepararea unor supe, ceaiuri in amestec cu alte plante in tratamentul dizenteriei, holerei, etc. Tulpinile sunt folosite drept combustibile.