Vitaminele Liposolubile

Vitaminele sunt substanţe organice naturale, care în cantităţi foarte mici sunt indispensabile pentru desfăşurarea normală a multor procese metabolice în organismul uman, printre care asimilarea şi utilizarea sunstanţelor alimentare procesele de crestere si refacere a celulelor si tesuturilor organismului.

In cea mai mare parte, vitaminele nu pot fi sintetizate de organismul uman, dar patrund in el cu alimentele vegetale si animale aduse de hrana. Multa vitamine intra in compozitia enzimelor care se gasesc in celulele si tesuturile organismului si actioneaza in calitate de coenzime. Coenzimele participa activ la o serie de reactii chimice complexe de transformare a compusilor alimenatari la nivel celular si molecular.

Necesarul de vitamine al omului este de cateva sute de mg in 24 de ore. Desi aceasta cantitate este mica lipsa sau aportul insuficient in alimentatie determina o serie de pertubari in functionarea organismului care pot fi cauza unor serioase dereglari metabolice ce conduc la imbolnaviri numite avitaminoze si hipovitaminoze.

Avitaminozele sunt primare si secundare; cele primare (exogene) se instaleaza in cazul lipsei din alimentatie a unor vitamine. Acest gen de avitaminoze apar foarte rar, iar cele secundare (endogene) se instaleaza in cazul unei insuficiente in vitamine ca urmare a unor boli aparute in organism.

Hipovitaminozele sunt cauzate de o reducere a cantitatii de vitamine ce ajunge in organism, datorata unor diferite cauze. Prevenirea hipovitaminozelor este o preblema deosebit de importanta pentru specialistii in nutritie si in tehnologia alimentara.

Vitaminele acţionează la nivelul întregului organism (rol coordonator, integrator, regulator), la nivelul subcelular şi molecular, unele din ele funcţionând şi drept coenzime.

Clasificarea cea mai utilizată a vitaminelor se bazează pe criterii de solubilitate, deosebindu-se: vitamine liposolubile (A, D, E, F, K) şi vitamine hidrosolubile (B, B1, B2, B5, B6, B8, B12, PP C, P).[1]

Vitamina A (retinolul, axeroftolul)

Vitamina A a fost descoperita de Hopkins in anul 1912, aceasta este cunoscută şi ca vitamină antixeroftalmice, antiinfecţioasă, vitamină de creştere liposolubila, vitamină de apărare a epiteliilor. [2]

Vitamina A are mai multe functii in organism. Una dintre acestea, al carei mecanism a fost bine elucidat, se refera la vedere si la formarea unui pigment, rodopsina prezent in retina. [4]

Deficienta in vitamina A determina hemeralopie sau orbire nocturna. Cand se insereaza nu se disting clar obiectele privite. Aceasta afectiune nu este in sine prea grava, dar ea este un semnal care avertizeaza asupra consecintelor mai grave ale carentei in vitamina A, asa cum este orbirea totala.

Cand deficienta in vitamina A este mai avansata apar leziuni ale epiteliului de la suprafata conjuctivei bulbare, a tegumentelor si a diferitelor conducte (aparat digestiv, cai respiratorii), uscarea corneei.

In acelasi timp, insuficienta in vitamina A determina o crestere a receptivitatii organismului la infectii respiratorii si digestive (faringe, bronsite, enterocolite) si duce la incetinirea sau la incetarea cresterii copiilor.

Trebuie precizat faptul ca nu numai insuficienta ci si abuzul de retinol determina tulburari. Acumulandu-se in corp, chiar cantitati relativ mici (8-10 ori mai mari decat ratia), ingerate zilnic timp mai indelungat pot provoca fenomene de intoxicatie manifestate prin anorexie, oboseala, insomnie, cefalee, etc., care cedeaza rapid dupa suprimarea suplimentului.[4]

În mod obişnuit vorbim de vitamina A, cu toate că există două vitamine şi anume vitamina A1 sau retinolul şi vitamina A2 sau neovitamina A. Dintre acestea vitamina A1se mai numeşte vitamină antixeroftalmice, antiinfecţioasă, vitamină de creştere. Ambele vitamine A sunt din punct de vedere chimic alcooli primari polietenici cu o constituţie chimică puţin diferită. Forma activă este un alcool liber, care la om reprezintă 4/5 de vitamină sangvină circulantă.[3]

Retinolul se gaseste numai in alimente de origine animala, dar organismul poate sa-l sintetizeze plecand de la caroteni, pigmenti foarte raspanditi in alimente de origine vegetala. Dintre acestia β-carotenul este cel mai important ca sursa de retinol. Bogat in retinol este ficatul animalelor si in special al pestilor. Laptele si ouale sunt de asemenea surse bogate in vitamina A la fel ca branza si untul. Surse vegetale de β- caroten sunt frunzele verzi de salata, spanacul, ceapa, morcovii si tomatele.[4]