Cuprins
- 1. Geografia si cronologia Gulagului romanesc
- 2. Recensamantul populatiei concentrationare din Romania intre anii 1945-1989
- 3. Tipuri de inchisori si abuzuri si incalcari ale drepturilor omului in sistemul concentrationar comunist
- 4. Inchisoarea Sighet
- 5. Experimentul Pitesti
- 6. Canalul mortii
- 7. Ramnicu sarat – cea mai odioasa inchisoare
- 8. Deporatarea in Baragan
- 9. Lagarele din Balta Brailei
- 10. Lagarele din Delta Dunarii
- 11. Concluzii
- 12. Bibliografie
Extras din proiect
Teroarea comunista
Timp de cel puţin două decenii, de la sfârşitul anilor 40 până spre anii 60, în interiorul lagărului sovietic a funcţionat un sistem concentraţionar căruia practica torturii fizice şi psihice îi era intrinsecă. Întreg arsenalul de cruzimi de care s-au folosit regimurile comuniste avea drept scop provocarea şi utilizarea fricii ca instrument de dominare, precum şi obţinerea unor informaţii considerate utile de către aparatul poliţiei secrete.
În România, anchetatorii Securităţii au preluat pattern-ul metodelor de tortură. În arhivele fostului Comitet Central al Partidului Comunist Român a fost identificat un document strict secret, din 1 noiembrie 1967, care punctează „metodele necorespunzătoare” folosite înainte de 1964 de către Securitate: folosirea bătăii, subalimentaţiei şi torturii; presiuni morale pentru constrângerea anchetaţilor să declare ceea ce li se impunea; redactarea unor declaraţii în lipsa anchetaţilor şi consemnarea unor răspunsuri ireale, pe care erau constranşi fizic să le semneze; tortura morală includea şi ameninţarea cu arestarea sau torturarea familiei; anchetarea şi bătaia la pielea goală; expunerea la frig excesiv, desculţi şi doar în cămăşi; ţinerea în regim de carceră pe termen lung.
Mărturiile foştilor deţinuţi politici îmbogăţesc inventarul formelor de tortură: înjurăturile cele mai abjecte; loviturile aplicate cu palma, pumnul sau piciorul asupra părţilor sensibile ale corpului; asmuţirea unui câine-lup asupra anchetatului, legat de un stâlp; bătaia peste plăgi deschise; interogatoriul fără întrerupere, zile şi nopţi intregi. (Extras din “Psihologia terorii si teroarea psihologică în situaţii de criză”, Gabriel Dulea, Editura Universităţii Naţionale de Apărarare “Carol I”, Bucureşti, 2006 ISBN(10) 973-663-339-x)
„Jur sa urasc din adancul fiintei mele pe toti dusmanii patriei si poporului muncitor”
(din Jurnalul securistilor)
1.Geografia si cronologia Gulagului romanesc
Motto
“Atentie ca reprezentantii opozitiei politice sa fie inchisi. Sa
se prelucreze acei opozanti care se bucura de stima
populatiei bastinase. Inainte ca ei sa se intareasca in
constiinta maselor, trebuie lichidati prin asa-numitele
„intamplari neprevazute” sau inchisi sub acuzatie
de crima de drept comun”
(Din Directiva NKVD din 2 iunie 1947)
Am numarat peste 230 locuri de detentie, majoritatea grupate la Bucuresti si in jurul Bucurestiului, dar si in campia Baraganului („Siberia romaneasca”) si in bazinul inferior al Dunarii (in Baltile Brailei, in Delta si pe traseul Canalului Dunare-Marea Neagra). La acestea trebuie adaugate peste o suta de sedii ale Securitatii, unde se desfasurau anchetele – la nivel local, raional, regional.
In randul penitenciarelor, cele de maxima securitate (Botosani, Galati, Sighet, Ramnicu Sarat) erau situate pe frontiera sau aproape de frontiera cu Uniunea Sovietica, pentru ca pana aici existau linii ferate cu ecartament de tip sovietic, care puteau evacua pe detinuti in caz de urgenta. Dar si in interiorul tarii, pentru „dusmanii poporului”, „banditi”, „tradatori” – cum erau congratulati de comunisti detinutii politici, erau prevazute cele mai incapatoare si bine pazite penitenciare: Jilava, Aiud, Gherla. Azilurile politice cu caracter politic erau situate in Nordul Munteniei, la Voila si Sapoca, in Oltenia, la Poiana Mare, la Jebel, langa Timisoara, dar si in orasul Dr. Petru Groza (Stei) si orasul Gheorghiu-Dej (Onesti). (Interesant cum aceste ultime doua aziluri erau amplasate in localitati cu nume de lideri comunisti.) In aziluri erau internati cei care nu puteau fi exterminati prin mijloace fizice. Era ultimul procedeu de pedepsire si de anihilare, de fapt, a personalitatii unor detinuti politici deosebiti, recalcitranti. La celebrul „Spital 9” din Bucuresti se crede, chiar, ca functionau experimente „stiintifice” pe acesti „subiecti”.
Potrivit unui raport din arhiva Oficiului de Studii Strategice american, inca la 7 martie 1945, deci a doua zi dupa instaurarea regimului comunist prin impunerea guvernului Petru Groza, o comisie de activitate sovietica condusa de Evgheni Suhalov a prezentat unei delegatii de patru activisti comunisti, condusa de Ana Pauker, un plan de comunizare a Romaniei pe urmatorii trei ani, plan atribuit fostului secretar al Cominternului, Gheorghi Dimitrov. Dintre cele zece puncte ale planului atrag atentia doua: suprimarea partidelor istorice prin arestarea, uciderea si rapirea membrilor lor si, respectiv, crearea unei organizatii de politie intemeiata pe o „militie populara” de tipul NKVD. O privire retrospectiva arata ca toate capitolele acestui instructaj au fost respectate cu rigurozitate. De notat ca, inca din 1945, organele clasice ale statului, - Politia si Siguranta - au fost inlocuite, mai precis dublate, de catre Corpul Detectivilor, condus de Alexandru Nicolski. Serviciul Special de Informatii a fost trecut de la Ministerul de Razboi la Presedintia Consiliului de Ministri, fiind pus sub directa indrumare a lui Emil Bodnaras, unul din liderii comunisti formati ca agenti ai Moscovei. Multe arestari au fost facute de catre aceste doua organisme comunizate, dar chiar si de membri ai F.N. D. (Frontul National Democrat era coalitia care cuprindea, in jurul Partidului Comunist, cateva partide si organizatii satelite). Alteori de catre Formatiunile de Lupta Patriotica paramilitare, organizate tot de Partidul Comunist, sau direct de catre organele NKVD, acolo unde autoritatile romane pareau ca sunt prea ingaduitoare. Seria acestor arestari aleatorii urma sa fie insa continuata, intr-un mod din ce in ce mai sistematic, in felul urmator: in 1946, in preajma faimoaselor alegeri trucate, au fost arestati pentru a fi impiedicati sa voteze mii de membri ai partidelor democratice din opozitia anticomunista, respectiv din Partidul National Taranesc (PNT), Partidul National Liberal (PNL) si Partidul Social Democrat Independent (PSDI) al lui Titel Petrescu, cel care se opusese inghitirii de catre comunisti a Partidului Social Democrat (Stalin spunea, la un moment dat, ca un social democrat este mai periculos decat un fascist).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Inchisorile Comuniste.doc