Formarea conștiinței istorice

Începând cu secolul al XVII-LEA, destinul culturii româneşti nu mai ţine exclusiv de viaţa religioasă şi de activitatea mitropoliţilor , a preoţilor sau ă călugărilor.Atât in Moldova cât si in Muntenia, actul de cultura inceteaza a mai fi concentrate exclusive in jurul mănastirilor şi la bisericilor.Prin influenta ideilor umaniste, boierii luminati incearca să recupereze trecutul istoric , pentru a nu fi ‘inecat in uitare’.În operele lor istografice, ei vor demonstra, pentru prima data, idee unitaţii de neam si de limbă ă românilor.

În veacul al XVII-lea şi-ă făcut apariţia in ţările române un nou tip de cărturar, instruit, iubitor de cultură, cunoscator al mai multor limbi, călătorit prin ţări străine, nu rareori investit cu funcţii importante in stat.Cei care i-au dat expresie au fost cronicarii moldovenii şi muntenii.

Letopiseţul este o scriere veche, având conţinut istoric, in care evenimentele sunt prezentate in mod cronologic.Primele noastre letopiseţe au fost redactete in limba slavona.Cele mai cunoscute şi cele mai valoroase, din punct de vedere artistic, sunt letopiseţele cronocarilor moldoveni Grigore Ureche,Miron Costin şi Ion Neculce, scrise in limba română.

Cronicile ating apogeul in Moldova,prin Letopiseţul Tării Moldovei,inceput de Grigore Ureche.Letopiseţul sau narează fapte din istoria Moldovei de la ‘Descelecatul cel de al doilea’ adica de la Drgoş-Voda(1359), până la domnia lui Aron Voda(1594).Este o epocă de mari frănântări, care il fac pe cronicar să vorbească despre Moldova ca despre ‘o ţară mişcătoare şi neaşezată’, aflata in ‘calea răotătilor’, din cauza cărora ‘de multe ori se facea războaie ca să apere ţara şi pământul său’, prădată şi arsă de tătarii şi turci, bântuită ,de foamete mare şi lăcuste multe’, de iernii ‘cu omet mare şi ger’, ‘de cutremur de pămant’ şi ‘ stea cu coadă sau cumu-I zic unii comethă’, de ‘cazne groaznice şi de revărsări de sânge’, cu rare vremuri de bucurie şi linişte.

În aceste conditii, principala atitudine ă oamenilor este lupta, trasatura morala definitoare este vitejia, iar modelul eroic este Stefan cel Mare.Prin el, Grigore Ureche urmareste sa trezeasca in contemporanii sentimentul patriotic si ideea ca jugul turcesc poate fi inlaturat.Randurile dedicate mortii marelui voievod sunt un prilej de glorificare a unui erou care a dat Moldovei maxima stabilitate si independenta.

Portretul lui Stefan cel Mare

Grigore Ureche in Letopisetul sau dovedeste o maiestrie deosebita atat in arta povestirii cat si in arta portretului.Memorabil este portretul lui Stefan cel Mare,unde insista atat pe calitatile fizice cat si e cele morale.

“De moartea lui Ştefan-Vodă cel Bun va leato 7012.

Nu multă vreme, deacă s-au întorsu Ştefan-Vodă de la Pocutiia la scaunul său la Suceava, fiind bolnav şi slab de ani, ca un om ce era intr-atâtea războaie, şi osteneală şi neodihnă, în 47 de ani, [ ] cu mare laudă au murit marţi, iulie 2 zile. Fost-au acest Ştefan-Vodă om nu mare de stat mânios şi de graba a vârsa sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omorâia fară giudeţ. Amintrelea era om întreg la fire, neleneşu, şi lucrul său îl ştia a-1 acoperi şi unde nu gândeai acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter; unde era nevoie. insuşi să vârâia, ca vazându-1 ai săi să nu îndârâpteze şi pentru aceia raru razboiu de nu biruia. Şi unde-1 biruia alţii nu pierdea nadejdea, că ştiindu-să câzut gios să râdica deasupra biruitorilor. Mai apoi după moartea lui şi ficiorul său, Bogdan-Voda. urma lui luase de lucruri vitejăşti cum sâ tâmplă: den pom bun roadă bună op să iase.

Iar pre Ştefan-Voda l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în manăstire în Putna carea era de dânsul zidită. Atâta jale era, de plângea toţi, ca după un părinte al sau că cunoştea toţi că s-au scăpat de mult bine şi de multă aparătură. Ce dupa moartea lui pâna astăzi îi zicu sveti Ştefan Vodă nu pentru suflet, ce iaste în mâna lui Dumnezeu că el încâ au fost om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejăşti, carele nimea den domni, nici mai nainte nici după aceia 1-au agiunsu.

Fost-au mai nainte de moartea lui Ştefan-Voda întru acelaşi anu, iarnă grea şi geroasă cât n-au fost aşa nici odinioară, şi decii preste vara au fost ploi grele şi povoae de ape, şi multă înecare de ape s-au făcut. Au domnit Ştefan-Voda 47 de ani şi 2 luni şi 3 săptămâni şi au făcut 44 de mănăstiri, şi singur ţiitoriu preste toată ţara.”