Analiza proceselor de recrutare și selecție din cadrul România Hypermache SA

INTRODUCERE

Recrutarea este o activitate care vizeaza ocuparea posturilor vacante intr-o organizatie. Recrutarea conduce la stabilirea unei proceduri care sa permita organizatiei de a se pregati, de a se informa si de a sonda piata muncii pentru a atrage un numar suficient de candidati care sa posede calificarile si motivatiile necesare ocuparii postului vacant. Recrutarea se poate defini mult mai precis ca fiind ansamblul actiunilor utilizate de catre o organizatie pentru atragerea candidatilor care poseda calificarile necesare pentru ocuparea imediata sau intr- un anumit orizont de timp un post vacant, sau care urmeaza a deveni vacant.

Recrutarea si selecţia resurselor umane sunt procese vitale pentru o organizaţia care doreşte nu numai supraveţuirea pe piaţă, ci şi întărirea poziţiilor pe aceasta şi pătrunderea cu succes pe alte pieţe noi. Din perspectiva managerială, aprecierea rezultatelor unei activităţi, raportate la obiectivele organizaţiei şi în relaţie cu contextul real în care se desfăşoară, constituie o condiţie a oricărui proces de recrutare şi selectare desfăşurat eficient. Noţiunea de recrutare presupune acțiunea de a recruta și rezultatul ei.

O altă noţiune care se cere explicitată este aceea de selectare. În lucrările de specialitate, selectarea este procesul de alegere pentru posturile de muncă vacante a unui subset de candidaţi disponibili pentru angajare. Astfel că, recrutarea şi selecţia, sunt procese continue, deoarece orice firmă deseori se confruntă, în oricare măsură cu fluctuaţia de personal, cu lipsa de personal calificat, cu apariţia noilor posturi datorite dinamicii organizaţionale. De aceea, pentru îmbunătăţirea metodelor de recrutare şi selecţie, aceste procese au nevoie de evaluarea eficienţei acestora şi de un feed-back eficient.

Scopul lucrării este de a cerceta literatura de specialitate privind recrutare şi selecţia angajaţilor şi utilizarea ei în organizaţie. Analiza structurii şi situaţiei economico-financiare, totodată implimentarea recrutării şi selecţiei angajaţilor în cadrul organizaţiei.Obiectivul cercetării îl constituie analiza asigurării cu personal precum şi evaluarea ei în cadrul organizaţiilor. Structura lucrării este formată din trei capitole. Fiecarea capitol prezintă informaţii minuţioase a obiectului propus. Sinteza proiectului cuprinde prezentarea firmei pacient Cora, diagnosticul firmei pacient din cadrul hipermarchetului si analiza recrutarii si selectiei din cadrul hipermarchetului.

Dezvoltarea teoriei managementului este strâns legată de evoluţia industrială. Considerat iniţial ca un domeniu al experienţei generalizate, managementul capătă un caracter ştiinţific numai în condiţiile dezvoltării marilor organizaţii industriale, când începe să se impună interesul pentru o teorie de bază a managementului.

Unul din elementele cele mai interesante, ce rezultă din abordarea evolutivă a domeniului managementului, îl reprezintă discrepanţa dintre istoria îndelungată a activităţii de mangement şi vârsta tânără – în timp istoric – a ştiinţei managementului. Practic, activitatea de management în forma sa iniţială a apărut odată cu constituirea primelor colectivităţi umane. Evoluţia societăţii a marcat concomitent schimbări importante în ceea ce priveşte conţinutul activităţilor de management implicate, începând cu scopurile urmărite, continuând cu stabilirea conducătorilor şi a formelor de organizare, cu precizarea modalităţilor de adoptare şi aplicare a deciziilor, şi încheind cu utilizarea anumitor căi de control.

Teoreticienii care au contribuit la fundamentarea teoriei managementului sunt managerii care şi-au împărtăşit experienţa căpătată în decursul practicii lor manageriale, sociologii care şi-au concentrat atenţia asupra relaţiilor umane şi a comportamentului uman, descriind astfel conceptul lor despre întreprindere sau business ca un sistem ce face parte dintr-un mediu amplu cu care se interacţionează şi unde factorii tehnici şi economici sunt mult mai importanţi decât cei sociali.

Instrumentarul de care dispune un manager poate fi infinit de variat sau extraordinar de limitat. Dimensionarea exactă depinde, în general, de puterea şi dorinţa sa sinceră de a se implica în soluţionarea problemelor profesionale, dar mai ales, de capacitatea înţelegerii naturii umane. La baza oricărei acţiuni se află cel puţin o motivaţie, iar managerul poate alege răspunsul numai în funcţie de specificul stimulilor. De aceea, motivarea complexă nu îşi poate atinge finalitatea decât atunci când este însoţită de crearea unui cadru adecvat cointeresării personalităţilor implicate în procesele de muncă sau de conducere.