Eficientizarea Resurselor Umane

1. Înfiinţarea Tribunalului de Primă Instanţă.

Înfiinţat în baza Actului Unic European (17 februarie 1986), prin hotărârea Consiliului din 24 octombrie 1988 şi intrat în vigoare la 1 septembrie 1989, Tribunalul de Primă Instanţă are scopul de a consolida garanţiile judiciare acordate persoanelor fizice prin instaurarea unui al doilea nivel al autorităţii judiciare, permiţând astfel Curţii de Justiţie să se concentreze asupra atribuţiei sale de bază, acela de interpretare uniformă a legislaţiei comunitare.

Tribunalul de primă instanţă are sediul la Luxembourg.

Temeiurile pentru crearea unei noi instanţe comunitare a Tribunalului de Primă Instanţă au constituit:

1. Faptul că numărul acţiunilor introduse la Curtea de Justiţie a crescut permanent de la înfiinţarea ei şi durata procedurilor s-a prelungit, cu efecte negative asupra consecinţelor rezolvării solicitărilor statelor pentru interpretarea uniformă a dreptului comunitar şi în clarificarea acţiunilor şi poziţiilor părţilor justiţiabile.

2. Considerentele perfecţionării protecţiei juridice a intereselor părţilor şi al menţinerii calităţii supravegherii judecătoreşti în ordinea juridică stabilită în domeniul comunitar, aşa încât să se permită Curţii de Justiţie să-şi exercite cu o responsabilitate şi o exigentă sporită sarcina să fundamentală de interpretare a dreptului comunitar,au constituit temeiurile pentru crearea unei noi instante comunitare Tribunalul de Primă Instanţă.

Iniţial, propunerile pentru înfiinţarea celei de-a două Curţi comunitare nu au avut sorţi de izbândă, din cauza controversei legate de caracterul judiciar sau administrativ al acesteia.

Abia în anul 1985, prin Actul Unic European s-a decis că, la cererea Curţii de Justiţie şi după consultarea Comisiei şi a Parlamentul european, Consiliul poate, acţionând unanim, să constituie pe lângă Curtea de Justiţie un Tribunalul de Primă Instanţă, căreia să i se transfere competenţe de a examina şi decide în primă instanţă asupra unor categorii de acţiuni şi proceduri introduse de persoanele fizice şi juridice, sub rezerva unui drept de recurs la Curtea de Justiţie numai privind aspectele de drept şi în conformitate cu condiţiile stabilite în statut.

În consecinţă, prin Decizia nr.88/591 din 24 octombrie 1988 a Consiliului a fost înfiinţat Tribunalul de Primă Instanţă a Comunităţilor Europene, acordându-i competenţe determinate.

2. Compunere şi structură.

Tribunalul de Primă Instanţă este compus, potrivit art.48 din Statutul Curţi de justiţie în prezent din 15 judecători, care vor exercita în mod obişnuit aceste funcţii potrivit regulilor procedurale. Înseamnă că numărul judecătorilor acestei instanţe poate să fie superior celor al statelor membre. Ea se organizează în Camere de trei sau cinci judecători. Iniţial, Curtea de Justiţie a propus ca noul Tribunal să fie constituit numai din şapte judecători funcţionând în două Camere, argumentând că nu ar fi fost necesar să judece în plen, întrucât Tribunalul de Primă Instanţă nu are a asigura uniformitatea în deciziile judecătoreşti, nici a evita posibilele divergenţe între camerele sale, nici a dezvolta un sistem al dreptului comunitar, toate aceste atribuţii revenind Curţii de Justiţie şi, în plus, în statele membre multe instanţe inferioare lucrează în camere, fără a se întruni în plen.

Însă, prin decizia sus-mentionata s-a hotărât că, în unele cazuri, Tribunalul de Primă Instanţă se poate întruni în plen, făcând trimitere în acest sens la regulile procedurale, care dezvoltă o regulă generală în această materie precizând că ori de câte ori dificultatea şi importanţă cauzei justifică astfel, o cauză poate fi încredinţată plenului Tribunalului de Primă Instanţă ori unei camere compusă dintr-un număr diferit de judecători. Nu mai puţin, unele cazuri încredinţate unei Camere compuse din trei judecători pot fii examinate şi soluţionate de judecatorul-raportor care acţionează ca judecător unic când, având în vedere lipsa de dificultate a problemelor de drept şi de fapt survenite, importanţă limitată a cazului şi absenţa altor circumstanţe speciale , ele sunt susceptibile de a fi astfel examinate şi soluţionate şi au fost delegate potrivit Regulilor de procedură (cu excepţia unor cazuri strict precizate); de asemenea, în orice fază a proceduri Camera poate, fie din proprie iniţiativă fie la cererea unei părţi, să propună plenului Curţii de Primă Instanţă ca acea cauză să fie încredinţată acestuia ori unei Camere compusă dintr-un număr diferit de judecători, şi el va decide în consecinţă.

Condiţiile care trebuie să fie îndeplinite în vederea numirii ca judecător la această instanţă sunt:

• independenţa persoanelor eligibile să fie mai presus de orice îndoială;

• persoană în cauză să posede aptitudinile cerute pentru numirea într-o funcţie juridică obişnuită.

Modalităţile de numire a judecătorilor şi a preşedintelui, durata mandatului, alte reguli privind alte categorii de personal a Tribunalului, ca şi privind organizarea instanţei sunt identice sau nu diferă prea mult de cele existente în cazul Curţii de Justiţie.

Mai evident ar fii unele diferenţieri în statutul avocatului general a cărui numire, în ce priveşte Tribunal de Primă Instanţă, este obligatorie dacă se judecă în plen, iar dacă se judecă în Camere, acestea pot să fie asistate de avocatul general numai dacă se apeciaza că dificultatea cauzei ori complexitatea ei face necesar acest lucru, decizia în acest sens fiind luată de plenul Curţii la cererea Camerei. În toate acestea situaţii un judecător al Tribunalului de Primă Instanţă acţionează ca avocat general numit ad-hoc, urmând ca el să nu poată participa la judecarea cauzei respective, fără a putea să fie împiedicat, totuşi, să participe la soluţionarea altor cauze.

Preşedintele Tribunalului conduce lucrările şi serviciile acestei instanţe prezidează şedinţele şi deliberările în camera de consiliu. Dacă preşedintele este absent sau împiedicat să-şi exercite funcţia, aceasta este îndeplinită de unul din preşedinţii camerelor.

Tribunalul numeşte un grefier însărcinat cu primirea, transmiterea şi conservarea documentelor. Grefierul răspunde de arhivă, de publicaţii şi asistă Tribunalul şi pe judecători în toate funcţiile lor oficiale, inclusive la şedinţele Tribunalului.