Investiții în Proiecte ale Administrației Publice

Sfera serviciilor capata dimensiuni tot mai mari în viata social –economica a unei tari civilizate ca urmare a actiunii unor factori obiectivi. Stimulentul esential al aparitiei si amplificarii serviciilor îl constituie nevoia sociala.

Nevoia sociala poate fi definita ca fiind ansamblul dorintelor a caror satisfacere este considerata de membrii unei colectivitati ca fiind indispensabila pentru asigurarea unui nivel si stil de viata în conformitate cu nivelul de dezvoltare si statutul grupului.

Nevoile sociale sunt o creatie a istoriei si a structurilor sociale. Ele variaza în functie de nivelul de dezvoltare al societatii, de sfera si structura trebuintelor, de impulsul stiintei si tehnicii etc.

De exemplu, atunci când distanta de la si pâna la locul de munca este mare, când se anuleaza garnituri de tren sau se suspenda linii ale mijloacelor de transport în comun, este adesea necesar un vehicul individual; autotutrismul este, în acest caz, o nevoie sociala obiectiva.

Nevoia sociala nu trebuie confundata cu cererea de produse si servicii. Aceasta din urma, fiind o categorie a pietei, are o sfera mai restrânsa cuprinzînd numai o parte a nevoii sociale care este satisfacuta prin. Procesul de vînzare-cumparare.

Pentru a întelege modul în care nevoia sociala determina aparitia de servicii se impune o clasificare a acestora dupa anumite criterii.

Din punct de vedere al ariei de cuprindere, sunt:

1. Nevoi individuale care se manifesta ca cerinte directe ale fiecarui membru al colectivitatii;

2. Nevoi generale care reprezinta un ansamblu de cerinte individuale, manifestate nu direct de fiecare membrual societatii ci, indirect, ca cerinte ale întregii societati (colectivitati).

Nevoile individuale, la rîndul lor, se împart în trei categorii:

- nevoi primare (fiziologice) care sunt indispensabile vietii, cum ar fi: hrana, îmbracamintea, încaltamintea etc.;

- nevoi secundare (spirituale) care sunt necesare pentru instruirea si educarea speciei umane, dar nu indispensabile pentru a supravietui (cultura, arta, învatamânt);

- nevoi sociale care sunt determinate de interesul fiecarui individ si al societatii de a conserva sanatatea si de a da longevitatii si vietii un sens pozitiv(odihna, recreere, ocrotirea sanatatii etc.).

Termenul de nevoie este folosit cel mai adesea în legatura cu fiinta umana, dar uzanta face ca acelasi termen sa fie utilizat, nu de putine ori, pentru a caracteriza ansamblul mijloacelor necesare pentru atingerea unui obiectiv(misiuni).

În acest sens se va vorbi de nevoi ale aparatului de productie. Nu se pot produce bunuri si nu pot fi prestate servicii decât punând în functiune masini, prelucrând resurse materiale si angajând mâna de lucru în proportie si calitati care sunt definite prin consideratii tehnice.

Structura si nivelul calitativ al bunurilor si serviciilor trebuie sa raspunda nevoilor sociale, în caz contrar, ele ramânând simple aspiratii. Aflându-se permanent înaintea productiei, a posibilitatilor societatii de a le satisface, nevoile sociale constituie un impuls al productiei materiale si spirituale.

Odata aparuta si devenita constienta, nevoia sociala poate fi satisfacuta pe mai multe cai: consum de produse din gospodarie proprie, cumparare de marfuri, cumparare de servicii, servicii oferite de societate.

Progresele înregistrate în stiinta si tehnica antreneaza aparitia, dezvoltarea si diversificarea nevoilor spirituale si sociale care sunt satisfacute pe seama serviciilor. Astfel, noile exigente în raport cu forta de munca impun cresterea preocuparilor pentru educarea, instruirea, formarea si perfectionarea acesteia, de unde decurge atentia deosebita ce trebuie acordata învatamântului.

De asemenea, mutatiile structurale ce intervin în economie, procesul de urbanizare si alti factori care însotesc R.T.S. contemporana genereaza noi cerinte sociale: protejarea mediului înconjurator, ocrotirea sanatatii oamenilor fata de eventuale nocivitati, întretinerea si revitalizarea drumurilor etc., toate acestea realizându-se pe seama serviciilor: cultura, arta, turism, odihna, sport etc.