Managementul Conflictului în Organizație

Introducere

Tot mai mulţi specialişti consideră managementul conflictului ca fiind la fel de important ca şi celelalte funcţii ale managementului.

Se poate spune că nu există organizaţie fără conflicte, după cum nu există grup social fără fricţiuni. De altfel, acolo unde interacţionează cel puţin doi oameni, se crează mediul propice apariţiei şi dezvoltării conflictelor. Şi, cu toate acestea, puţini ştiu ce este cu adevarat conflictul. El reprezintă un proces de opunere şi confruntare ce poate apărea între diferiţi indivizi sau grupuri, atunci când fiecare urmareşte propriile interese. Trebuie remarcat faptul că un conflict între grupuri poate apărea numai atunci când acestea diferă între ele, dar sunt dependente unele de celelalte.

Deseori, participanţii la o disputa se află imobilizaţi de anumite dezechilibre de forţe, ideologii diferite etc., având tendinţa de a extinde ariile de dezacord, îndreptându-se, în mod inevitabil, spre escaladarea conflictului. Teama privind forţa pe care ar putea să o deţina partea adversă, neîncrederea, precum şi imposibilitatea de a circumscrie punctele de dispută fac tot mai dificile eforturile de realizare a unui acord. În acelaşi timp, tendinţa de a recurge la acţiuni de constrângere duce la diminuarea şanselor de cooperare, făcând dificilă ajungerea la o înţelegere mutual avantajoasă. Acestea sunt conflictele distructive, scăpate de sub control, care nu au putut fi soluţionate la momentul oportun, fie pentru că parţile nu au manifestat un interes real, sincer, fie că problemele au fost atât de grave încât nu s-a putut ajunge la o soluţie acceptata de cei implicaţi.

Managementul va avea ca sarcină identificarea exactă a nivelului conflictului care afecteaza obţinerea performanţelor, respectiv momentul în care stimularea conflictului poate avea efecte benefice asupra organizaţiei. De altfel, adepţii acestui curent insista asupra aspectului pozitiv al confruntării şi dezacordului, mai ales în ceea ce priveşte posibilitatea introducerii pe această cale a inovaţiei şi a schimbării. Susţinătorii acestui punct de vedere arată că între performanţele manageriale şi conflict există o legatură directă - pîna la un anumit nivel „optim” al conflictului performanţa manageriala înregistrează o creştere continuă; după ce starea conflictuală depaşeşte punctul optim, performanţele scad o dată cu amplificarea stării conflictuale. În concluzie, această concepţie subliniază caracterul pozitiv care poate fi atribuit situaţiei conflictuale în perspectiva obţinerii unor performanţe ridicate.

Capitolul 1: Definirea conflictului

Termenul de conflict provine din latinescul conflictus, desemnând „lovirea împreună cu forţă" şi implicând prin aceasta „dezacorduri şi fricţiuni între membrii grupului, interacţiune în vorbire, emoţii şi afectivitate" ( Forsyth, 1983 ). T.K. Gamble şi M. Gamble ( 1993 ) definesc conflictul ca o variabilă pozitivă, în sensul că, „dincolo de toate perspectivele, conflictul este o consecinţă naturală a diversităţii".

În DEX, conflictul este definit astfel:

Conflict:

1. neîntelegere, ciocnire de interese, dezacord, antagonism, ceartă, diferend, discuţie (violenţă);

2. contradicţie între ideile, interesele sau sentimentele diferitelor personaje, care determină desfăşurarea acţiunii.

Termenul de conflict este utilizat pentru a descrie o serie de stări afective ale indivizilor, cum ar fi neliniştea, ostilitatea, rezistenţa, agresiunea deschisa, precum şi toate tipurile de opoziţie şi interacţiune antagonista, inclusiv competiţia.

Conflictul este un proces care apare între două sau mai multe persoane (grupuri, organizaţii, state), atunci când au puncte de vedere diferite, scopuri diferite, nevoi şi valori diferite şi se luptă pe resurse limitate, care ar putea fi folosite pentru a rezolva problemele cu care se confruntă.

Orice organizaţie reuneşte în grupuri de muncă indivizi cu personalităţi, mentalităţi, educaţie, sisteme de valori şi comportamente diferite. Menţinerea unei armonii perfecte este greu de realizat, conflictele fiind inevitabile. Este greu de imaginat o persoană care nu a fost implicată niciodată într-un anumit conflict.

În timp abordările privind conflictul au evoluat simultan cu transferarea preocupărilor de la problema generatoare de conflict la modul de abordare a acestuia.

Când două sau mai multe părţi, din cadrul organizaţiei, trebuie să interacţioneze pentru a îndeplini o sarcină, a lua o decizie, a realiza un obiectiv, sau a rezolva o problemă, iar interesele părţilor sunt diferite şi acţiunile unei părţi determină reacţii adverse celeilalte, părţile fiind incapabile să soluţioneze controversa, criticându-se reciproc, apare conflictul.