Metode și tehnici de control a salariaților - motivare, antrenare sau constrângere

Capitolul I. METODE ȘI TEHNICI DE CONTROL A SALARIȚILOR

1.1 . Motivare, antrenare sau constrângere - noțiuni

Motivarea constă în corelarea necesităţilor, aspiraţiilor şi intereselor personalului din cadrul firmei cu realizarea obiectivelor şi exercitarea sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor atribuite.

Funcţia de antrenare încorporează ansamblul proceselor de muncă prin care se determină ca personalul firmei să contribuie la stabilirea şi la realizarea obiectivelor organizaţionale planificate, în schimbul satisfacerii nevoilor personale. Un rol esențial în antrenarea personalului îl are motivația, privită ca o corelare a satisfacerii intereselor personalului cu realizarea sarcinilor atribuite. Motivațiile reprezintă acele elemente, formale și informale, de natură economică sau moral – spirituală, pe care managerii le administrează salariaților organizației satisfăcîndu-le anumite necesități individuale și de grup, pentru a-i determina ca, prin atitudinile, eforturile, deciziile, acțiunile și comportamentele lor să contribuie la desfășurarea activităților și îndeplinirea obiectivelor organizației.

Constrângerea reprezintă ansamblul acțiunilor de supraveghere a desfăşurării proceselor și activităților precum examinarea rezultatelor obținute, în raport cu obiectivele prestabilite, în scopul eliminării deficienţelor şi prevenirii apariţiei lor în desfășurarea activităților ulterioare.

1.2. Rolurile motivării personalului

Indiferent de conţinutul motivării, rolurile îndeplinite sunt multiple şi intense:

Rolul managerial - este cel mai direct şi constă, în esenţă, în determinarea de facto a conţinutului şi eficacităţii funcţiei de antrenare, care, la rândul ei, condiţionează decisiv concretizarea celorlalte funcţii manageriale - previziunea, organizarea, coordonarea şi control-evaluarea.

Rolul organizaţional - se referă la impactul major pe care motivarea îl are direct şi prin intermediul celorlalte elemente manageriale asupra modului cum funcţionează organizaţia şi performanţele sale.

Rolul individual - vizează puternica dependenţă a (in)satisfacţiilor, evoluţiei fiecărui salariat demotivarea exercitată în organizaţie.

Rolul economic - se referă la condiţionarea indirectă, dar substanţială a performanţelor economice ale fiecărei organizaţii de motivarea ce predomină cadrul său.

Rolul social - reprezintă în fapt efectul sinergetic al precedentelor roluri în planul elementelor psiho-sociologice.

1.3. Tipuri de motivare

Tipul de motivare reprezintă ansamblul de motivaţii (delimitate în funcţie de anumite criterii), folosite în mod repetat de manageri.

- Motivare pozitivă - măriri de salariu, prime, cote, părţi din profit, mulţumiri, laude, ceremonii, acordare ade titluri, promovări;

- Motivare negativă - reduceri de salariu, amenzi, retrogradări, ameninţări verbale, mustrări;

- Motivare cognitivă - are în vedere latura/dimensiunea intelectuală a salariatului, axându-se pe satisfacerea nevoilor individuale de a fi informat, a cunoaşte, opera şi “controla” mediul în care îşi desfăşoară activitatea;

- Motivare afectivă - are în vedere ca salariatul să se simtă bine la locul de muncă şi în cadrul firmei, să fie apreciat şi simpatizat de colegi, şefi, subordonaţi, să se manifeste faţă de el simpatie şi consideraţie;

- Motivare intrinsecă - determinarea salariatului să se implice, să depună efort şi să obţină rezultate încadrul firmei, întrucât din aceste procese el obţine satisfacţii ce ţin de personalitatea lui;

- Motivare extrinsecă - determinarea salariatului să se implice, să depună efort şi să obţină rezultate în firmă pentru că acestea vor genera din partea organizaţiei anumite reacţii formale şi informale, economice şi moral-spirituale care îi vor produce satisfacţii;

1.4. Tehnici motivaționale

- Tehnica ascultă şi răspunde: implică o ascultare activă de către manager continuată de un răspuns clar şi precis.

- Tehnica feedbackului motivaţional: constă în aprecieri pozitive sau negative faţă de angajaţi după ce au realizat o sarcină, un obiectiv.

- Promovarea: trecerea angajaţilor la un nivel ierarhic superior care include sarcini şi responsabilităţi mai complexe şi o salarizare mai mare.

- Recompensarea: asigurarea unor recompense financiare şi non-financiare.

- Competiţia: presupune aşezarea pe poziţii de concurenţă a unor persoane pentru a-şi creşte performanţele şi a avea posibilitatea de a câştiga suplimentar.

- Brainstorming-ul: ajută la găsirea unor idei creative şi inovatoare deoarece exprimarea este liberă.