Relațiile întreprinderii cu personalul

CAPITOLUL 1 RELAŢIILE ĨNREPRINDERII CU PERSONALUL

Desfaşurarea oricãrei activitaţi, a oricãrui proces de producţie, este de neconceput fãrã intervenţia forţei de muncã. Forţa de muncã, ca rezultantã a capacitaţilor fizice şi intelectuale ale omului are rolul de a acţiona ĩmpreuna cu mijloacele de muncã asupra obiectelor muncii ĩn vederea transformãrii lor ĩn produse, lucrãri şi servicii destinate consumului individual sau productiv. Pentru a avea forţã de muncã, ĩntreprinderile parcurg urmãtoarele etape: recrutarea, selecţia, ĩncadrarea profesionalã şi angajarea.

1.1Recrutarea, selecţia, şi angajarea personalului

1.1.1 Recrutarea personalului reprezintã procesul de cãutare, de localizare,de identificare şi de atragere a candidaţilor potenţiali, din care urmeazã sã fie aleşi candidaţi capabili care, ĩn cele din urmã, prezintã caracteristicile profesionale sau care corespund cel mai bine cerinţelor posturilor vacante actuale şi viitoare.

În domeniul resurselor umane, pentru a avea succes şi mai ales pentru a supravieţui, organizaţiile în general şi firmele în special trebuie să soluţioneze următoarele aspecte:

- identificarea calificărilor sau a aptitudinilor si alegerea candidaţilor care corespund cel mai bine cerinţelor posturilor nou create sau vacante;

- identificarea şi atragerea candidaţilor competitivi folosind cele mai adecvate metode, surse sau medii de recrutare;

- respectarea legislaţiei în domenil referitor la oportunităţi egale de angajare şi corectarea practicilor discriminatorii existente sau a unor dezechilibre.

Soluţionarea favorabilă a acestor probleme înseamnă succesul întregului proces de asigurare cu personal, proces foarte important în economia unei firme având în vedere efectele unor posibile greşeli sau erori de angajare.

Astfel, înainte de a se lua decizia de angajare a unor noi solicitanţi este necesar să se verifice realitatea nevoii de recrutare şi să se ia în considerare şi posibilităţile de realizare a altor alternative. Mai exact, dacă un post există nu înseamnă şi că este necesar să existe; dacă postul a rămas vacant, există posibilitatea de a-l desfiinţa. Se poate decide transferul sarcinilor unui alt post sau se poate păstra postul vacant când se schimbă unele circumstanţe.

Prin urmare, recrutarea resurselor umane se referă la confirmarea necesităţii de a angaja personal, la unele schimbări în situaţia angajării cu personal, precum şi acţiunile întreprinse de localizare şi identificare a potenţialilor candidaţi şi pentru atragerea celor competitivi, capabili să îndeplinească cât mai eficient cerinţele posturilor.

Din această perspectivă, nevoile de recrutare pot fi strategice, deoarece răspund unor nevoi pe termen lung, pot răspunde unor urgenţe temporare sau unor cerinţe conjuncturale sau pot fi legate de mişcările interne de personal (promovare, transferuri, dezvoltări).

Recrutarea personalului poate avea caracter permanent şi sistematic sau se poate realiza numai atunci când apare o anumită necesitate. Dacă recrutarea resurselor umane se desfăşoară continuu şi sistematic, organizaţia are avantajul menţinerii unui contact permanent cu piaţa muncii.

De asemenea, recrutarea resurselor umane poate fi spontană sau provocată, când organizaţia doreşte să ocupe un anumit post.

Activitatea de recrutare poate deveni o activitate complexă şi extrem de costisitoare, care necesită o atenţie deosebită în ceea ce priveşte consecinţele organizaţionale interne şi externe, precum şi necesităţile de resurse umane existente şi viitoare. De aceea, în cadrul funcţiunii de resurse umane recrutarea personalului tinde să devină o activitate de sine-stătătoare.

Recrutarea personalului este considerată de numeroşi specialişti ca fiind baza întregului proces de asigurare cu personal din exteriorul organizaţiei, folosind cât mai multe metode sau surse posibile de recrutare

1.1.2 Selecţia

Selecţia este procesul prin care se alege, conform unor criterii, cel mai potrivit candidat ĩn vederea ocupãrii unui anumit post de muncặ.

Prin selecţie se realizeazã o triere a candidaţilor recrutaţi, pe baza unor proceduri, tehnici şi criterii care ţin seama de pregãtirea, aptitudinile şi capacitatea fiecãrui candidat.

Selecţia condiţioneaza, ĩntr-o mãsura apreciabilã, calitatea resurselor umane ale orgaizaţiei.

Selecţionarea personalului se bazeazã ĩn principal pe patru elemente.

Aceste elemente sunt:

-studii, atestate de certificate sau dipome;

-postul deţinut anterior;

-calitaţi, cunostinţe, aptitudini, respectiv deprinderi şi comportamente ale persoanelor ĩn cauzã;

-vechimea ĩn muncã;

Scopul selecţiei este sã stabileascã pentru o profesie datã care sunt aptitudinile necesare executãrii ei şi sã aleagã pe aceia ce au asemenea aptitudini, ĩntr-un grad superior, pentru exercitarea profesiunii respective, potrivit cerinţelor postului.

Ĩn condiţiile efectuãrii selecţiei,se utilizeazã un ansamblu de metode şi tehnici. Cu ajutorul acestora se ĩncearcã a se diagnostica potenţialul candidatului, pentru a vedea dacã este ĩn masurã sã realizeze ĩn mod eficient obiectivele, sarcinile, competenţele şi responsabilitaţile ce-i vor reveni ĩn cadrul organizaţiei.

Metodele şi tehnicile de selecţie se concep diferenţiat, ĩn funcţie de natura posturilor pentru care se efectueazã selecţia.