Sistemul Agroalimentar din Danemarca

Alimentele servesc multe roluri, la nivelul cel mai de bază, acestea sunt o sursă de hrană fără de care noi nu am mai putea funcţiona. La o scară globală, naţiunile depind de produsele alimentare pentru stabilitate politică. Dincolo de rolurile sale biologice, produsele alimentare au şi un profund înţeles social, poate servi ca o marcă a unei culturi, un element comun printre comunităţi sau o oportunitate de a consolida relaţii. La un nivel personal, produsele alimentare sunt strâns legate de emoţii, produsele alimentare pot oferi un confort temporal pentru anxietate, depresii, singurătate şi plictiseală. Aceste exemple ilustrează doar câteva dintre metodele în care mâncarea este o parte integrată a vieţii umane.

Produsele alimentare realizează un drum complex de la originiile acestora care sunt fermele, râurile, oceanele şi alte surse până când ajung în farfuria consumatorilor. De-a lungul drumului, acestea trec prin mâna producătorilor, procesatorilor, transportatorilor, operatorilor de depozite, comercianţilor cu amănuntul, consumatorilor şi prin mâna unităţiilor care se ocupă de deşeuri. Termenul de sistem agroalimentar descrie aceste serii de legături interdependente, care includ atât oameni, cât şi resurse implicate în fiecare etapă.

Importanţa agriculturii pentru Danemarca şi pentru econmiile globale se extinde mult de la ferme, deoarece agricultura reprezintă 3% din PIB-ul Danemarcei. În schimb transportul, procesarea şi distribuţia reprezintă mai mult de 13% din PIB, iar produsele agricole şi produsele alimentare reprezintă 20% din totalul exporturilor de bunuri din Danemarca.

Importanţa economică pe care o are sistemul agroalimentar în Danemarca, provine din avantajul competitiv pe care îl are asupra cerealelor furajere, efectivelor de animale, produselor lactate şi horticulturii.

2.Etapa de bază a sistemului agroalimentar din Danemarca

Cea mai mare parte a alimentelor provin din agricultură, aceasta ca şi practică se bazează pe sol, apă proaspătă, precum şi alte aspecte ale ecosistemului.

Producerea alimentelor interacţionează cu mediul înconjurător, dar se pot face multe lucruri pentru ca această interacţionare să fie pozitivă, iar impactul sa fie minimalizat.

Fermierii danezi caută sa aibă grijă de mediul inconjurător şi să aibă consideraţie faţă de vecinii lor aplicând un management eficient sistemului de producţie. Fermele recunosc impactul pe care îl au fermele moderne asupra mediului, dar acţionează să minimizeze impactul la toate nivelele, local, naţional sau global. Fermierii încearcă să reducă emisiile de amoniac utilizând cele mai avansate tehnologii şi respectând prevederile date de guvernul danez.

Producătorii de cereale din Danemarca au substituit cantităţi importante de fertilizatori artificiali crescând folosirea nămolului de la fermele de porci, bovine şi găini pe pământul arabil. Autorităţile au făcut tot posibilul pentru a implementa directivele UE în Danemarca, iar în multe părţi din Danemarca, legislaţia naţională întrece cerinţele UE, ca exemplu, producătorii danezi de cereale folosesc maximum 140 de kilograme de nitrogen pe hectar, comparativ cu 170 de kilograme folosite în alte ţări europene. Autorităţile daneze sunt una dintre cele mai stricte privind controlul sistemului agricol. Sunt controale neanunţate care vin sa verifice producţia folosită, numărul fertilizatorilor, chimicalele folosite şi condiţiile de siguranţă.

3.Exploataţiile agricole din Danemarca

Danemarca este singura ţară din regiunea baltică care are un export net de produse alimentare, producând de 3 ori mai multă mâncare decât este nevoie pentru ţară. Terenul arabil şi clima moderată a ajutat-o în agricultură dar şi tehnologiile avansate şi infrastructura au făcut-o atât de productivă în ultimii ani. Creşterea mecanizării în agricultură şi shimbarea managementului în ferme, i-a atras pe mulţi oameni să îşi facă ferme. Numărul de ferme a crescut şi numărul fermelor individuale a scăzut dramatical din anul 1950. Din anul 1970 până în 1990, 2,600 de ferme individuale au dispărut în fiecare an, fiind absorbite în ferme mari. În prima jumătate a secolului XX, Danemarca avea în jur de 200 000 de ferme individuale, care aveau 16 hectare; în 1997 erau 60 900 de fermieri individuali cu 43,6 hectare. Fermele familiale sunt dominante în Danemarca, în 1997, 91% erau ferme familiale, 7% asociaţii, restul aparţinând statului.

În Danemarca, exploataţiile agricole sunt în totalitate proprietate privată. Fermierii deţin producţia şi metodele de procesare, fiind asociaţi într-un sistem cooperatist, care le rezolvă interesele, cum ar fi prelucrarea şi comercializarea produselor agroalimentare. Există peste 300 de uniuni şi asociaţii cooperatiste, formate la nivel naţional, regional şi local.