Sociologie și Dezvoltare Rurală

CAPITOLUL 1

OBIECTUL SOCIOLOGIEI RURALE

ŞI EVOLUŢIA GÂNDIRII SOCIOLOGICE

DIN ROMÂNIA

1.1. Obiectul sociologiei

1.2. Funcţiile sociologiei

1.3. Gândirea sociologică din România

1.1. OBIECTUL SOCIOLOGIEI

Sociologia face parte din grupa ştiinţelor sociale, care la rândul

lor se împart în trei subgrupe:

1. Ştiinţe socile generale, cum ar fi: sociologie generală,

sociologie de ramură (industrială, rurală, economică,

medicală, religioasă etc.).

2. Ştiinţe sociale particulare, cum ar fi: economie, politologie,

drept, demografie, istorie etc.

3. Ştiinţe sociale ale acţiunii (managementul producţiei,

marketing, managementul conducerii şi deciziei etc.).

Sociologia rurală poate fi considerată drept o ştiinţă de sinteză,

care studiază spaţiul rural, preluând şi interpretând studiile şi analizele

efectuate de alte ştiinţe: sociale, economice, istorice, demografice,

geografice etc. în propriul ei scop, acela de a prezenta realitatea

socială şi tendinţele de evoluţie a fenomenelor studiate.

Conceptul de sociologie a fost enunţat pentru prima dată de

filozoful şi sociologul francez Auguste Comte şi termenul derivă de la

cuvintele "socius", care înseamnă asociat şi "logos" ştiinţă. Prin

urmare sociologia este ştiinţa care se ocupă de studiul proceselor

sociale, relaţiilor interumane, instituţiilor sociale existente, cercetând

cu prioritate realităţile sociale.

Învăţământul sociologic a debutat în România în 1896 la

Universitatea Bucureşti şi anul următor la Universitatea din Iaşi,

devenind mai târziu, o disciplină obligatorie de studiu, în ambele

centre universitare.

Sociologia nu studiază fenomene izolate, ci ansamblul relaţiilor

sociale, procesele ce de desfăşoară în anumite grupuri şi colectivităţi

sociale, realitatea socială la un moment dat şi tendinţele de evoluţie a

acestor realităţi.

Prin urmare sociologia ca ştiinţă a societăţii nu tratează individul,

ci grupul de oameni sau colectivitatea socială ce o alcătuiesc (satul,

familia, şcoală etc.). Realitatea socială este reflectată şi studiate prin

viaţa economică, spirituală, organizarea juridică şi politică a societăţii

etc.

Sociologia rurală este o ramură a sociologiei care studiază

fenomenele, procesele şi realităţile sociale ale vieţii rurale,

colectivităţile săteşti, normele şi comportamentul populaţiei rurale,

structurile de proprietate, fenomenele de integrare din producţia

agricolă etc. şi cum influenţează acestea viaţa social-economică din

rural. Spre deosebire de alte ramuri ale sociologiei, sociologia rurală

este, în primul rând, o ştiinţă de teren, cu un pronunţat caracter practic,

ceea ce explică importanţa tehnicilor de cercetare utilizate în acest

domeniu: tehnica observaţiei directe, documentarii de teren şi

monografică.

Raporturile sociologiei rurale cu disciplinele înrudite sunt de

complementaritate, de colaborare şi nu de subordonare.

1.2. FUNCŢIILE SOCIOLOGIEI

Sociologia, ca ştiinţă a vieţii sociale, are o serie de funcţii, de sarcini,

pe care trebuie să le îndeplinească în orice acţiune de cercetare.

⇒ Prima funcţie a sociologiei este cea de constatare (diagnoză

sa expozitivă) şi de expunere sau prezentare a realităţii sociale rurale

la un moment dat. În acest proces de constatare, sociologia începe prin

a descrie fenomenele, urmând ca în alte etape să parcurgă şi alte trepte

ale cunoaşterii.

⇒ A doua funcţie a sociologiei este cea explicativă şi

interpretativă, urmărind să descopere legăturile esenţiale care

constituie regulile vieţii sociale într-o anumită etapă istorică sau zonă

geograf-economică. Sociologia, prin urmare, trebuie să descopere

raporturile fundamentale, dintre fenomenele şi procesele vieţii sociale

şi a cauzelor care le determină. Explicând geneza fenomenelor sociale,

sociologul poate sesiza tendinţa de dezvoltare a fenomenelor şi

proceselor sociale.

⇒ A treia funcţie, şi cea mai importantă, este funcţia critică.

Sociologia trebuie să examineze în mod critic fenomenele sociale şi să

semnaleze dificultăţile vieţii sociale. Sociologia nu trebuie să fie o ştiinţă

apologetică, rolul ei este să analizeze realitatea socială, fapt pentru care,

după reforma învăţământului din 1948, după modelul sovietic, disciplina

de sociologie a fost scoasă din planul de învăţământ, iar sociologii au fost

marginalizaţi, excluşi din viaţa socială sau exterminaţi fizic şi moral (D.

Gusti, Tr. Herseni, M. Vulcănescu).

⇒ A patra funcţie este cea prospectivă, de prognoză socialeconomică,

în care sens cercetările sociologice trebuie să prezinte

sensul de dezvoltare optimă a societăţii, alternativele de construcţie

economică şi socială.

⇒ A cincea funcţiune este cea aplicativă, sociologia având ca

obiectiv de a oferi soluţii practice pe care să le verifice în prealabil,

după care ele pot deveni propuneri pentru factorii politici decizionali.