Analiza și previziunea turismului între anii 1990-2016

Diferenţe culturale; analiza comparativă a comportamentelor

Tipuri de contexte comunicaţionale:

1. Din perspectiva limbajului, contextul reprezintă un mediu semiotic (= universul de semnificaţii, discursuri şi reprezentări la care se referă un mesaj).

2. Din prespectiva faptelor sociale, vorbim despre situaţie (= condiţiile şi împrejurările în care se derulează o interacţiune).

Niveluri ale situaţiei de comunicare:

• cadrul care poate fi mediul fizic, locul şi timpul (de exemplu, Omniasig, sala de şedinţe, 22 octombrie 2008, ora 16.15);

• scena pe care o joacă interactanţii - relaţia care se stabileşte, scenariul întâlnirii, dinamica ce o animă, motivele, dorinţele, strategiile etc. (interactanţii se simpatizează, ei merg unul spre celălalt zâmbind);

• contextul instituţional - care stabileşte rolul şi statutul interactanţilor, raporturile dintre ei, normele care le impun relaţiile, constrângerile structurale la care sunt supuşi;

• ritualurile proprii fiecărei culturi, care stabilesc un sistem convenţional de reguli privind interacţiunile sociale, practicile, menirea de a trăi etc.

Sistemele de referinţă pentru definirea culturii:

• Faţă de natură, ea reprezintă tot ceea ce omul adaugă naturii, întreg echipamentul simbolic supraordonat celui biologic şi natural, un univers alcătuit din obiecte, relaţii şi simboluri, un mediu nou de existenţă.

• Faţă de societate, cultura operează un decupaj valoric, reţinând numai acele creaţii care îl definesc pe om în chip esenţial, care condensează în structuri materiale şi teoretico-simbolice o bogăţie de cunoaştere şi de experienţă umană exemplară, satisfăcând astfel nevoi şi aspiraţii determinate.

• În raport cu registrul conştiinţei şi al trăirilor interioare, cultura cuprinde structurile expresive ce traduc în limbaje simbolice aceste stări şi atitudini, structuri ce devin valori intersubiective şi sociale. Cultura este definită adesea ca un ansamblu de deprinderi sufleteşti ce se exprimă în limbaje simbolice, în conduite şi practici sociale.

• În raport cu personalitatea umană, cultura reprezintă tot ceea ce omul a dobândit în calitatea lui de membru al unui grup social, un sistem de idei, de obiceiuri, de habitudini, modele comportamentale şi reacţii caracteristice pentru modul de viaţă al unei societăţi.

Obstacole în calea comunicării interculturale

• Limbajul (lexicul, semantica, sintaxa)

• Gesturile

• Perceptia timpului

• Perceptia spaţiului

Bagajul cultural (Cultural Loading) conţine mai multe tipuri de structuri:

• Logice (“infra-logici”; inteligenţa multiplă; raţionalităţi)

• Lingvistice (lexicale, semantice, sintactice, pragmatice)

• Psihologice (amintiri, stereotipuri, reprezentări, aşteptări, opinii)

• Axiologice (valori, principii, norme, criterii de evaluare, orientări)

• Simbolice (simboluri, mituri, ritualuri)

Obiective ale educaţiei interculturale:

• a constientiza si a respecta diferentele culturale;

• a depasi prejudecatile culturale si stereotipurile etnice;

• a favoriza intelegerea realitatii intr-o lume interdependenta si a incuraja o actiune coerenta in cadrul acestei realitati;

• a incuraja o perceptie pozitiva a diferentei si a diversitatii;

• a cauta si a evidentia punctele comune intre culturi;

• a genera atitudini si comportamente pozitive fata de indivizii ce apartin altor culturi;

• a comunica cu Celalat tinandu-se cont de sistemul lui de referinta.

Competenţa transculturală presupune:

• a accepta ca fiecare se situeaza la acelasi nivel;

• a accepta egalitatea drepturilor, a valorilor si aptitudinilor;

• a reactiona contra rasismului si a discriminarilor;

• a invata sa ne cunoastem mai bine unii pe altii;

• a angaja discutii, a cunoaste cultura celorlalti, a iesi in intampinarea celorlalti, a observa cum actioneaza, ce fac, cum se comporta acestia;

• a compara si a schimba puncte de vedere, a trai experientele culturale si ideile Celuilalt;

• a accepta critica, a ajunge la acorduri si a lua decizii impreuna.Turismul reprezintă prin conținutul și rolul sau un fenomen caracteristic civilizației actuale una din componentele majore ale vieții economice și sociale ce polarizează interesul unui număr tot mai mare de țări.

Rolul turismului în economia națională este deosebit de important datorită complexități acestui fenomen a anvergurii activităților, necessitate de apariția, menținerea și dezvoltarea lui.Turismul pune în valoare și exploatează economic acel tezaur unic format din bogățiile create de natură și climat, sau lăsate de istorie și civilizație.

Turismul este cea mai complexă industrie din lume, în derularea sa fiind implicate întreagă societate. El reflectă starea societăți, putând fi considerat un barometru al acesteia.

În ceea ce privește structurile de primire România are o imagine destul de bună pentru viitor, dar totuși ar fi loc și pentru mai bine, astfel se are în vedere construirea unor structuri noi, dar și modernizarea celor existente. Structurile turistice ale alimentației și tratament sunt bine reprezentate în comparație cu cele de agrement și prestări servicii, care nu sunt suficient de bine dotate din punct de vedere al bazei tehnico – materiale

Prin valorificarea resurselor naturale, umane și financiare puse la dispoziția sa, turismul generează efecte economice și sociale care duc la creșterea eficienței economice, a progresului și a civilizației. Manifestarea cererii turistice și dinamica acestuia în România sunt determinate de o serie de factori demografici, psihologici, organizatorici, care joacă un rol hotărâtor în cadrul diferitelor segmente de turism. Pentru o dezvoltare complexă a turismului potențialii clienți ar trebui să fie mai bine informați prin intermediul mass – media, internet, TV

Tema de casă 1- Analiza și previziunea evoluției unui fenomen economico-social

Pentru prima temă am ales să analizez turismul din România, pentru a observa

Ani Numar turisti in Romania (mii)

1995 7070.385

1996 6594.863

1997 5726.985

1998 5552.093

1999 5109.444

2000 4920.129

2001 4874.777

2002 4847.496

2003 5056.693

Ani Numar turisti in Romania (mii)

2004 5638.517

2005 5805.096

2006 6216.028

2007 6971.925

2008 7125.307

2009 6141.135

2010 6072.757

2011 7031.606

2012 7232.308

Tab1.1. Evoluția turismului in România pe perioada 1995-2012

Sursa datelor :INSSE-Anuarul Statistic 2012

În continuare se va realiza graficul evoluției turismului din România în perioada 1995-2010. După cum se poate observa și în graficul de mai jos turismul din România a scăzut constant din anul 1995 până în anul 2002, iar din anul 2000 până în anul 2009 se poate observa o crestere constanta. Turismul românesc începând cu anul 2009 cunoaște o ușoară fluctuație care durează până în anul 2012

Fig. 1.1. Evoluția populației României în perioada 1990-201

Deoarece evoluția turismului din România prezintă un caracter fluctuant s-au calculat, în continuare, indicatorii statistici ai seriilor cronologice: absoluți, relativi și medii luându-se ca perioadă de bază anul 1995.