Cercetarea competitivității produselor lactate în cadrul pieței Republicii Moldova

Introducere

Pina la sfarsitul secolului al XIX-lea laptele si produsele lactate au constituit circa 50% din hrana zilnica a poporului roman. Date privind primele incercari de prelucrare a laptelui sunt putine. In cadrul unei lucrari sunt prezentate unele aspecte ale dezvoltarii pastoritului si prelucrarea laptelui sub forma de diferite produse lactate, dintre care branzeturile ocupa locul cel mai important.Metodele de preparare a produselor lactate traditionale, in marea majoritate autohtone, se cunosc din vechime si se practica in multe regiuni . S-a insistat in special asupra modului de obtinere a unor branzeturi mult apreciate de consumatori (branza telemea, cascavalul, branza de burduf etc.). De asemenea se descrie modul de preparare a unor produse lactate acide care se obtin la stana – lapte acru, lapte de putina, jintita – precum si obtinerea smantanii si a untului in gospodarii.

Contributie la cunoasterea unor aspecte legate de o veche indeletnicire traditionala, aceea de prelucrare a laptelui in diferite produse lactate autohtone, printre care locuitorii au fost si sunt renumiti.

Cele mai vechi informatii despre productia de lapte si prelucrarea laptelui se refera la laptele de vaca.

Prelucrarea laptelui mai este semnalata in perioada 500-100 I.H. la sciti, traci, germani si tatari care prelucrau laptele de iapa ; la popoarele semite laptele era obtinut de la oi si capre. Prelucrarea laptelui in unt este atestata in literatura indiana. Untul era folosit la indieni ca aliment spre deosebire de greci si romani care-l utilizau numai ca unguent. Egiptenii foloseau untul si smantana ca aliment. Laptele si branzeturile constituiau produse importante la greci si romani ; in Roma si Atena existau piete pentru vanzarea produselor lactate. Laptele de vaca era mai putin utilizat in Grecia unde se consuma lapte si branzeturi de capra iar in Italia de oaie.

In vechea Romă, la casele mari pe langa bucatarie exista o incapere pentru prepararea branzeturilor, care erau pastrate la racoare, in beciuri speciale.

Se cunostea si branza oparita, pentru obtinerea acestui produs topindu-se casul in apa fiarta, apoi fiind pus in forme si sarat. Forma branzeturilor era foarte variata : de la caramida la cea cilindrica. Alte branzeturi erau presate in forme de lemn cu diferite modele ce amintesc papusile de cas de la noi. De asemenea existau diferite sortimente de branza .

Cascavalurile joaca un rol important in alimentatia omului. Ele reprezinta o sursa importanta de factori nutritivi, cu valoare biologica ridicata, concentrati intr-un volum mic si cu digestibilitate crescuta. Valoarea nutritiva a cascavalurilor este data de continutul ridicat de substante proteice si grasimi usor asimilabile, saruri minerale de calciu, fosfor, magneziu, sodiu si clor precum si vitamin. Prin concentrarea de grasimi in coagul obtinut de precipitarea cazeinei, cascavalurile devin o sursa de vitamine liposolubile A, D, E, K mai importate decit laptele. Continutul de lactoza si vitamine hidrosolubile este mai scazut deoarece acestea trec in zer. Continutul de calciu al cascavalurilor este legat de felul in care a fost realizata inchegarea laptelui, fiind mai mare cand coagularea s-a facut cu cheag si mai scazut in cazul coagularii prin acidifiere naturala. Cascavalurile cu continut mai mic de grasime , au un caracter dietetic, putind fi consumate de catre persoanele suferind de anumite boli in care consumul de grasimi este contraindicat.

I.Aspecte teoretice si metodice privind studiul competitivitatii produselor(marcilor)

1.1.Conceptul competitivitatii produselor(marcilor).

Admitem urmatoarea definitie a competitivitatii: capacitatea de-a produce si vinde profitabil. În acest context, analiza profitului, analiza pierderilor si analiza profitabilitatii –care fac obiectul acestui capitol– sunt indispensabile pentru analiza competitivitatii.

Procesul de evaluare a competitivităţii produselor urmează să înceapă cu realizarea unor investigaţii de marketing care ar prevedea: identificarea nevoilor şi studiul preferinţelor consumatorilor, cercetarea dimensiunilor şi structurilor pieţei, aprecierea capacităţii pieţei, colectarea datelor despre concurenţi şi produsele acestora, cercetarea comportării produsului în consum, realizarea unor prognoze tehnologice şi de piaţă etc.

Prognozele urmează să depisteze nevoile, tendinţele, presiunile şi capacităţile din mediul tehnologic, economic, social-cultural etc. Pe baza rezultatelor investigaţiilor realizate se stabilesc cerinţele faţă de produs şi se formulează obiectivele evaluării competitivităţii.