Comportamentul consumatorilor de ciocolată Heidi

Capitolul 1. Prezentarea produsului

Istoria ciocolatei

1000. Boabe şi cifre: La început boabele de cacao erau folosite ca formă de plată. Folosirea boabelor de cacao ca unităţi de calcul fusese stabilită înaintea anului 1000.

1200. Războiul ciocolatei: Subjugând popoarele Maya şi Chimimeken, Aztecii îşi impun supremaţia în Mexic. Datele înregistrate în aceasta perioadă includ detalii ale livrărilor de cacao, impuse ca taxa triburilor cucerite.

1502. Columb şi boabele de cacao: În al patrulea voiaj al său în America, Columb ancorează pe 30 Iulie 1502 în Nicaragua şi este primul european care descoperă boabele de cacao. Acestea erau folosite de băştinaşi ca monedă sau în prepararea unor băuturi delicioase. Dar Columb, încă în căutarea drumului pe mare către India, nu este tocmai interesat de aceste boabe.

1519. Banca spaniolă: Hernando Cortez, care cucereşte o parte a Mexicului în 1519, nu găseşte suficient de plăcut gustul boabelor de cacao şi, de aceea, se arată mult mai interesat de valoarea boabelor de cacao ca mijloc de plată. El înfiinţează imediat în numele Spaniei o plantaţie de cacao unde, de azi înainte, „banii” sunt cultivaţi.

1528. Ciocolata în Europa: În 1528 Cortez aduce în Europa primele boabe de cacao şi instrumentele necesare preparării ciocolatei.

1609. Prima carte despre ciocolată: „LIbro en el cual se trada del chocolate`s” este titlul unei cărţi care apare în Mexic în 1609. Este prima carte dedicată exclusiv subiectului ciocolată.

1657. Un francez în Londra: Primul magazin de ciocolată din Londra este deschis de un francez.

1670. Soarta unui matelot: Marinarul Pedro Bravo do los Camerinos decide că a petrecut prea mult timp pe mare în voiajele de explorare şi se stabileşte în Filipine unde îşi petrece restul vieţii plantând cacao, punând astfel baza celei mai mari plantaţii din acea vreme.

1671. Un accident fericit: Se întâmplă ca un ajutor de bucătărie cam stângaci scapă un bol plin cu migdale pe podea. Şeful, nervos, încearcă sa îl tragă de urechi, iar acesta scapă şi o lingura cu zahăr fierbinte peste migdale. Ducele de Plesslis-Parslin, un renumit gurmand îşi aştepta desertul. În disperare de cauza, şeful îl serveşte pe mareşal cu desertul format din amestecul de migdale şi zahăr ars. Mareşalul este deosebit de încântat şi dă numele acestui desert. Din acel moment acest „dulce” a avut numeroase schimbări, incluzând şi dezvoltarea modernă a termenului de „praline”.

1704. Taxele pe ciocolată: Către sfârşitul secolului al 17-lea, ciocolata îşi face apariţia în Germania. Politica de restricţionare a produselor străine îl conduce pe Frederick I de Prusia să impună taxe pe ciocolată în 1704. Oricine îşi permitea un asemenea lux trebuia să plătească doi taleri pentru un permis special.

1720. Primii fabricanţi de ciocolată: Cafenelele din Florenţa şi Veneţia oferă clienţilor o ciocolata a cărei reputaţie ajunge departe de graniţele ţării. Fabricanţii italieni de ciocolată, bine pregătiţi în arta ciocolateriei, sunt bine văzuţi în Franţa, Germania şi Elveţia.

1780. Prima fabrică: Prima maşina de produs ciocolata este pusa în funcţiune în Barcelona în 1780.

1810. Cel mai mare producător: În 1810 Venezuela era cea mai mare ţară producătoare de cacao. Jumătate din producţia mondială provenea din aceasta ţară, în timp ce o treime din producţie este consumată de spanioli.

1819. Pionierii ciocolatei: Prima fabrică elveţiană de ciocolată este construită într-o fostă moară, lângă Vevey. Fondatorul, Francois-Louis Cailler, învaţă secretul comerţului cu ciocolată în Italia.

1875. Ciocolata cu lapte: După 8 ani de experimente, elveţianul Daniel Peter lansează pe piaţă prima ciocolata cu lapte în 1875.

Reputaţia ciocolatei elveţiene este întărită şi astăzi de numeroasele medalii obţinute la expoziţiile internaţionale, dar mai ales de aprecierea cunoscătorilor din întreaga lume.

Tipuri principale

Ciocolata este cel mai iubit desert, indiferent de vârstă. Însă nu mulţi ar putea să facă diferenţa între principalele tipuri de ciocolată.

Ciocolata albă este ciocolata produsă din unt de cacao, zahăr, lapte, vanilie şi alte arome. Nu conţine alte ingrediente pe bază de cacao şi de aceea are o culoare apropiată de alb. Anumite ţări nu permit folosirea denumirii de ciocolată pentru acest tip datorită conţinutului redus de substanţă uscată de cacao. Are o aromă uşoară şi plăcută.

Ciocolata cu lapte conţine între 20 şi 35% substanţă uscată de cacao (masa de cacao şi unt de cacao) şi peste 12% substanţă uscată de lapte.

Ciocolata amăruie este o ciocolată dulce cu un conţinut ridicat de substanţă de cacao şi fără sau maxim cu 10% conţinut de lapte.

Ciocolata extra amăruie conţine între 55 şi 85% substanţă uscată de cacao. Cu cât este mai ridicat conţinutul de cacao, cu atât cantitatea de zahăr este mai mică, ceea ce îi conferă un gust intens şi foarte amărui. Este cea mai pură ciocolată şi de aceea este tot mai preferată de iubitorii de ciocolată.