Comunicarea Promoțională

I. Comunicarea promoţională

Din punct de vedere etimologic, substantivul comunicare provine din latinescul comunicatio care semnifică împărtăşire, conversaţie. Verbul “a comunica” provine din latinescul comunico, al cărui înţeles este de a face comun, a împărtăşi(cuiva), a fi în legătură (cu) În Dicţionarul Explicativ al limbii române, comunicarea este definită ca fiind ”demersul de a face comun, de ca împărtăşi idei, gânduri, informaţii, atitudini” Aceasta presupune ca emiţătorul şi respectiv receptorul mesajului să se găsească pe un teritoriu comun, între ei stabilindu-se o legătură reală, în dublu sens. Eficienţa comunicării depinde de înţelegerea de către receptor a mesajului transmis, dar şi de adoptarea de către acesta a atitudinii dorită de emiţător ca răspuns la acel mesaj. Potrivit lui Gerbner, comunicarea poate fi definită ca “interacţiune socială prin intermediul mesajelor”.

Comunicarea promoţională se desfăşoară în două direcţii: în interiorul şi în exteriorul organizaţiei. În interiorul organizaţiei se transmit acele mesaje care să le permită angajaţilor să-şi poată derula activităţile, dar şi să-I determine să adere la obiectivele firmei. Atunci când se comunică cu exteriorul, se urmăreşte întemeierea şi consolidarea unor relaţii de calitate cu diferitele categorii de public(consumatori, opinia publică, furnizori, distribuitori).

Pentru a reuşi să comunice eficient, firmele pot apela la agenţii de publicitate care pot crea reclame reuşite , la specialişti în marketing direct care pot contacta clienţii potenţiali prin poştă sau prin telefon, la personal specializat în promovarea vânzărilor care să conceapă programe de stimulare a desfacerilor sau la firme axate pe relaţii publice, care să contribuie la crearea unei imagini pozitive a firmei în ochii clientului. Pentru majoritatea firmelor, problema nu este dacă să comunice sau nu, ci cât şi cum să cheltuiască pentru comunicare.

II. Marketingul direct şi comunicarea promoţională

1.Definirea şi conţinutul comunicării în marketing

Comunicarea în marketing reprezintă un concept relativ nou , apărut în ultimele decenii ale secolului al XX-lea şi urmând, intr-un anumit mod, evoluţia spectaculoasă a marketingului din această perioadă. Noutatea, dar şi complexitatea conceptului ne solicită investigarea opiniilor prezente în literatura de specialitate.

Din punct de vedere etimologic, substantivul comunicare provine din latinescul comunicatio care semnifică împărtăşire, conversaţie. Verbul “a comunica” provine din latinescul comunico, al cărui înţeles este de a face comun, a împărtăşi(cuiva), a fi în legătură (cu) În Dicţionarul Explicativ al limbii române, comunicarea este definită ca fiind ”demersul de a face comun, de ca împărtăşi idei, gânduri, informaţii, atitudini” Aceasta presupune ca emiţătorul şi respectiv receptorul mesajului să se găsească pe un teritoriu comun, între ei stabilindu-se o legătură reală, în dublu sens. Eficienţa comunicării depinde de înţelegerea de către receptor a mesajului transmis, dar şi de adoptarea de către acesta a atitudinii dorită de emiţător ca răspuns la acel mesaj. Potrivit lui Gerbner, comunicarea poate fi definită ca “interacţiune socială prin intermediul mesajelor”.

În prezent, literatura de specialitate ne prezintă existenţa a două curente care ne prezintă şi viziuni diferite cu privire la natura comunicării. Pe de o parte, există păreri (Benson Shapiro şi Roger Pegram) potrivit cărora, pentru a exista comunicare, persoana care emite mesajul trebuie să aibă intenţia de a influenţa comportamentul receptorului printr-un mesaj simbolic.(BURNETT 1988)Cel de-al doilea curent susţine că declanşarea procesului de comunicare nu este condiţionată de existenţa intenţiei de a influenţa, fiind practic imposibil ca cineva să nu comunice. Din punctul de vedere al emiţătorului, gesturile sau afirmaţiile au o natură comunicaţională atâta timp cât există cineva care să le atribuie o semnificaţie. Din punctul de vedere al receptorului, comunicarea se petrece de câte ori un individ percepe un comportament sau un eveniment căruia îi acordă un înţeles.