Dezvoltarea Turismului în Țarile Europene Turismul în Austria

Turismul, ca fenomen economic şi social, a cunoscut dezvoltări spectaculoase, explozive în cea dea doua jumătate a secolului XX. Dorinţa de a călători şi de a cunoaşte lucruri noi este cunoscută încă din antichitate, chiar dacă la început aceste dorinţe aveau ca scop principal războiul, cuceririle de noi teritorii sau schimburile comerciale.

De-a lungul timpului, încep să se diversifice motivaţiile de călătorie, conturându-se tot mai mult activitatea de turism, determinată de acţiuni religioase, folosirea băilor curative, deplasările calfelor şi studenţilor către centrele universitare, călătorii către lumi noi etc. În paralel cu creşterea traficului de călători, s-a dezvoltat şi industria hotelieră, comunicaţiile, transportul, activităţi destinate turismului.

Transformarea circulaţiei de călători în turism propriu-zis a început o dată cu secolul XIX şi s-a manifestat, în primul rând, prin creşterea numărului de călători englezi ce se îndreptau în mod special în Franţa, Elveţia, Italia. De-a lungul anilor, turismul a căpătat diverse definiţii, unele punând accent mai ales pe latura de agrement.

FACTORII DE INFLUENŢARE A TURISMULUI

Potenţialul turistic este influenţat de o serie de factori: factori naturali (care rămân , în general, neschimbaţi) şi factori economici, demografici, politici, psihologici (ce sunt caracterizaţi printr-o dinamică accentuată dar şi cu posibilităţi de dirijare în sensul dorit).

Factorii naturali au rol hotărâtor în practicarea turismului, formele de relief, reţeaua hidrograhică, clima, flora, fauna diferenţiază turismul în: turism montan, turism de litoral, de schi, de vânătoare etc.

Unii factori influenţează turismul pe perioade lungi de timp. Aceşti factori sunt:creşterea populaţiei globului, creşterea veniturilor populaţiei, creşterea timpului liber, moderni-zarea mijloacelor de transport şi comunicaţii.

Amploarea fenomenului turistic este ilustrat şi de faptul că, anual, peste 1,5 miliarde persoane, reprezentând aproape o treime din populaţia globului, efectuează călătorii în scopuri turistice, cheltuind peste 2000 miliarde $ SUA (din care peste 10 % pentru călătorii turistice în străinătate).

Turismul internaţional reprezintă 25-30 % din comerţul mondial de servicii. Principalele ţări furnizoare de turişti sunt: SUA, Germania, Franţa, Marea Britanie, Canada, Olanda, Italia, Suedia, Japonia şi altele, iar dintre ţările primitoare amintim:Spania, Franţa, Marea Britanie, Austria, Germania, Elveţia şi altele. Cele mai mari încasări din turism au fost înregistrate în Italia, urmată de Spania, Franţa, Marea Britanie, Austria, Germania, Elveţia şi altele.

Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă precum cea desfăşurată în alte sectoare-chei din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ). Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidenţa studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economişti , geografi, psihologi şi sociologi. Primele menţiuni privind preocupările de a voiaja, apar în antichitate în operele geografului Strabon. Descrierile lăsate de Marco Polo cu ocazia periplului său asiatic (secolul al XIII-lea), cele ale lui Arthur Young (secolul al XVIII-lea) sau, mai aproape de noi, ale lui Henri Monfreid au jalonat preocupările viitoare privind practicarea călătoriei.

Turismul devine un complex fenomen de masă la sfârşitul secolului al XIX-lea fiind puternic articulat în mediul înconjurător.

Privit ca un fenomen social-economic creator de benefici, turismul a fost defint în variante dinte cele mai felurite: “arta de a călători pentru propria plăcere” (M. Peyromarre Debord); “activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reşedinţă, pentru distracţie, odihnă, îmbogăţirea experienţei şi culturi, datorită cunoaşteri unor noi aspecte umane şi a unor peisaje necunoscute” (Jan Medecin); “fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesităţi de refacere a sănătăţi şi de schimbare a mediului înconjurător, cultivare a sentimentului pentru frumuseţile naturi ca rezultat al dezvoltări comerţului, industriei şi al perfecţionări mijloacelor de transport” (Guy Freuler).

Activitatea turistică este bine susţinută de un valoros potenţial turistic – natural antropic – diferenţiat de la ţară la ţară, în funcţie de care sunt organizate diferite tipuri de turism. Mai cunoscute în practica turismului mondial sunt: turismul balnear maritim, cu o larga dezvoltare în teritoriu, practicat pentru cura heliotermă sau climaterică sau având alte motivaţii terapeutice; turismul montan şi de sporturi de iarnă, practicat pe arie largă pentru drumeţie, cura climaterică şi practicarea sporturilor de iarna; turismul de cură balneară, prin care se valorifică însuşirile terapeutice ale unor factori naturali (izvoare termal şi minerale, nămoluri, aer ionizat); turismul cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de artă, cultură şi a altor realizări ale activităţi umane; turismul comercial expoziţional, a cărui practicare este ocazionată de mari manifestări de profil (târguri, expoziţii), care atrag numeroşi vizitatori; turismul festivalier, prilejuit de manifestări cultural-artistice (etnografice, folclorice) naţionale sau internaţionale; turismul sportiv, de care cunoaştem o mare extindere pe plan naţional şi internaţional, având ca motivaţie diferite competiţii pe discipline sportive, interne şi internaţionale , până la manifestări sportive de amploare (olimpiade, competiţii sportive regionale, campionate mondiale etc.); turismul de vânătoare (safari), practicat de ţările occidentale, in general pe teritoriul Africi, al Americi Latine, în teritoriile artice şi antartice. Este o forma de turism “distractiv”, a cărui dezvoltare – marcată de spectaculos şi inedit – aduce mari prejudicii echilibrului ecologic al planetei, ameninţând cu diminuarea sau, după caz cu dispariţia unor specii extrem de valoroase ale patrimoniului faunistic al Terrei.