Influența Prețurilor asupra Eficienței Producătorilor și Consumatorilor

INTRODUCERE

Lucrarea „Influenţa preţurilor asupra eficienţei producătorilor şi consumatorilor” prezintă elemente teoretice şi practice ale preţurilor, formarea şi funcţionarea acestora, ca mecanisme şi strategii în cadrul diferitelor tipuri de concurenţă în condiţiile în care economia de piaţă contemporană românească se vrea a fi concurenţială.

Este de neconceput o economie de piaţă fară concurenţă, iar dezvoltarea economică are nevoie de o politică eficientă în domeniul concurenţei. Drept urmare, la baza introducerii pentru prima dată a unor legislaţii naţionale de protecţie a concurenţei ( la sfîrşitul secolului XIX, în Canada şi S.U.A. ), ca rezultat al protestului public împotriva creşterii concentrării economice într-un număr restrâns de firme (trusturi),s-a aflat concepţia generală axată pe convingerea că prin menţinerea unei ambianţe economice în care toate firmele concurează liber şi concret, se asigură : cele mai mici preţuri, cea mai înaltă calitate, progres economic şi social, o alocare optimă a resurselor de care să profite întreaga societate.

Impactul politicii concurente (politica în cauză prevenind practicile anticoncurenţiale şi modificările în structura economică care facilitează aceste practici) este apreciat de specialişti ca fiind substanţial asupra proceselor şi fenomenelor de ajustare economică (implicit asupra eficienţei economice).

O politică activă a concurenţei ajută la apariţia unor sănătoase structuri economice şi la evitarea obţinerii unor profituri anormale. Aplicarea politicii concurenţei are în vedere efortul continuu de a permite pieţei să devină unul din instrumentele principale pentru atingerea obiectivelor consacrate, respectiv creştere susţinută şi echilibrată cu respectarea mediului, nivelului de trai şi de calitate a vieţii mai bune şi coeziune economică şi socială.

Politica concurenţei joacă un rol deosebit de important în economiile de tranziţie, implicit în economia României, unde procesul de tranziţie depinde de concurenţa în termeni de „produs – piaţă”. Tranziţia de economie centralizată la economia de piaţă constituie o problematică deosebit de complexă, atât din punct de vedere conceptual, cât mai ales, al transferării principiilor din sfera teoreticului în cea pragmatică. Formarea mecanismelor de autoreglare a pieţei este supusă, în desfăşurarea procesului de transformare, unor restricţii care impun ca procesul de tranziţie să fie condus cu multă grijă.

În consecinţă , la baza aplicării eficiente a unor legi privind concurenţa trebuie să se afle delimitarea pieţelor relevante, a căror identitate echivalează cu cea a bunurilor care se pot substitui unul altuia, care se concurează. Având în vedere discrepanţa dintre structura în formare încă a mediului concurenţial şi obiectivele majore care stau în faţa economiei româneşti în tranziţie, regulile de comportament ale operatorilor economici ocupă un loc central. În acest caz se impune aplicarea cu obiectivitate a legii şi politicii concurenţei, ignorându-se presiunile politice care ar viza influenţarea în avantajul particular al unor anumite grupuri de interese.

Dezvoltarea afaceriştilor în aceşti primi ani a începutului de mileniu, care poartă însemnul mondializării pieţelor naţionale, impune mai mult ca oricând acceptarea necesităţii perfecţionării permanente a gradului de eficientizare a resurselor, de îmbunătaţire a calităţii produselor , de creştere a nivelului de satisfacţie a consumatorilor.

Rezolvarea acestor probleme complexe cheamă în ”joc” un număr ridicat de firme, fiecare având opţiuni pentru diverse obiective pentru care îşi investesc capitalul. Prin urmare, rolul fundamental în mecanismul economiei de schimb şi al liberei iniţiative îl joacă concurenţa şi preţurile.

Desigur, existenţa concurenţei este condiţionată de liberalizarea deplină a preţurilor. Legile privind protecţia concurenţei adoptate în tot mai multe state din lume (şi în România), stabilesc că preţurile se formează liber, la piaţă, pe baza acţiunii conjugate a raportului dintre cerere şi ofertă, în condiţiile concurenţei. Astfel, se legiferează o disciplină concurenţială pe care trebuie să o respecte toţi operatorii economici, în beneficiul tuturor consumatorilor.

În relaţia ,,preţuri – concurenţă”, libertatea preţurilor accentuează nevoia de respectare a regulilor concurenţei. Astfel, creşte proporţia din importanţa reglementarii concurenţei şi scade ponderea reglementării preţurilor , care sunt libere.

Concurenţa ca problemă economică, prezintă interes atât pentru producători , dar ea se manifestă şi între consumatori. Funcţie de un nivel al concurenţei, fiecare firmă producătoare îşi organizează producţia prin costurile de exploatare, ca un permanent simţ al echilibrului dintre resurse şi cheltuieli pe variante , pe baza costurilor unitare (care se mai numesc şi preţuri de revenire) şi a ratei profiturilor unitare.

În absenţa concucurenţei , orice firmă care ar fi singură pe piaţă ar proceda la stabilirea în mod liber a preţurilor produselor sale fară să se confrunte cu alţi producători şi fară să ţină seama de opţiunile clienţilor.

Permanenta presiune asupra scăderii preţurilor de vânzare, exercitată de concurenţa dintre firme, contribuie la lărgirea pieţei cu noi bunuri cerute de consumatori, iar acestea pot fi solicitate în cantitaţi tot mai mari, dacă au preţuri de vânzare mici.

După cum se cunoaşte, preţul de vânzare depinde de punctul de intersecţie al curbei ofertei cu cea a cererii. În decizia cumpărătorului , preţul joacă un rol foarte important folosindu-se ca mijloc de orientare a tranzacţiilor , se consideră ca piaţa se echilibrează pentru preţul care permite egalitatea dintre bunurile cerute de consumator şi bunurile oferite de producător.

CAPITOLUL I

PREŢUL, ELEMENT HOTĂRÂTOR ÎN DECIZIILE PRODUCĂTORILOR ŞI CONSUMATORILOR

1.1 Noţiunea de preţ în accepţiune modernă

Privit în termeni generali , preţul poate reprezenta o suma de bani primită sau platită pentru cedarea, respectiv obţinerea unui bun sau serviciu. Cum în viaţa de toate zilele omul cumpară sau vinde nenumărate bunuri sau servicii, preţul este omniprezent, fiind puţine cuvinte care să aibă frecvenţa, circulaţia şi dinamismul cuvântului ”preţ”, începând cu preţul pâinii şi continuând cu preţul de spectacol, al unui obiect de folosinţă îndelungată, al unui obiect de artă sau chiar al timpului, în relaţiile dintre oameni şi oricând, totul are un preţ.

Din punct de vedere economic, prezenţa preţului este şi mai evidentă: producţia, mărfurile, munca, informaţia, capitalul, valutele, investiţiile, transporturile, serviciile, folosirea pamântului, etc., totul se proiectează , se realizează , există sau circulă şi au un preţ şi o valoare în funcţie de acest preţ. Realităţile acestea au făcut şi fac din problema preţurilor o problemă centrală a teoriei şi practicii economice.