Internaționalizarea serviciilor

Dinamica serviciilor internationale

Desi, in mod traditional, a fost considerat un element al economiei nationale, mai precis un accesoriu al procesului de productie si distributie de bunuri, sectorul serviciilor si-a sporit continuu importanta si ponderea in schimbarile economice din ultimele decenii.

Daca la inceputul secolului XX, volumul comertului invizibil era de cca.5% in raport cu schimburile internationale de bunuri la sfarsitul deceniului noua, acesta reprezenta aproximativ 50% din comertul de bunuri si peste 30 % din totalul comertului mondial.

Daca pana la sfarsitul anilor 70 si inceputul anilor 80 activitatile de servicii au avut tendinta de a fi angrenate intr-o proportie sensibil mai redusa in circuitul economic international comparative cu bunurile materiale, incepand din aceasta perioada analistiii scenei economice internationale vorbesc tot mai frecvent de fenomenul accelerarii procesului de internationalizare a serviciilor sub impactul a numerosi factori printre care:

~ cresterea capacitatii unor categorii de servicii de a fi comercializate sub efectele progreselor tehnologice din domeniul informatiei si telecomunicatilor ;

~ cresterea specializarii si a gradului de diferentiere a produselor ca raspuns la o cerere tot mai sofisticata ;

~ impactul globalizator al societatilor transnationale ;

~ schimbarile intervenite in planul politicilor guvernamentale in directia dereglementarii, privatizarii si liberalizarii regimurilor comerciale si investitionale.

Literatura economica localizeaza inceputurile procesului de internationalizare

a activitatilor de servicii inca din ani 50 si 60, cand se asociaza acest proces cu exercitiile de liberalizare a comertului cu bunuri materiale.

Stransele legaturi traditionale dintre comertul cu bunuri si fluxurile de servicii s-au accentuat pe parcursul anilor 70 si 80 mai ales sub aspectul globalizarii pietelor financiare si al efectelor globalizatoare ale expansiunii activitatii societatilor transnationale, iar valul progreselor tehnologice din ultimele doua decenii a condus la modificari de-a dreptul revolutionare in maniera de organizare si prestare a activitatilor de servicii.

Noile tehnologii au deschis noi piete pentru servicii (in domeniul serviciilor financiare, al publicitatii sau al numeroaselor servicii de afaceri) contribuind la cresterea eficentei si flexibilitatii socitatilor transnationle si totodata la accentuarea procesului de internationalizare a serviciilor.

Comertul international cu servicii

Pentru a vinde serviciile lor pe pietele externe, furnizorii de servicii dispun de mai multe alternative cu privire la modul de furnizare a serviciilor si anume:

1.furnizarea transfrontiera a serviciilor prin intermediul retelelor de distributie (serviciile de telefonie, serviciile de telecomunicatii cu valoare adaugata, unele servicii bancare) ;

2.deplasarea consumatorului in tara furnizorului de servicii (turism, serviciile educationale, serviciiile medicale) ;

3.deplasarea temporala a furnizorului de servicii in tara consumatorului (serviciile prestate de avocati, consultanti, arhitecti sau constructori in strainatate) ;

4.stabilirea unei prezente fizice pe termen lung pe pietele externe prin efectuarea de investitii straine directe (ISD).

In pofida reducerii barierelor naturale din calea comertului international cu servicii sub impactul progreselor tehnologice, volumul acestui comert ramane relativ redus in comparatie cu comertul international cu bunuri materiale, avand in schimb loc un proces accentuat de internationalizare a productiei si distributiei sectorului de servicii.

Serviciile contribuie in proportie de 2/3 la cererea valorii adaugate si se afirma, tot mai mult drept cea mai dinamica componenta a fluxurilor comerciale si internationale

O caracteristica a procesului de internationalizare a sectorului de servicii care se cuvine a fi reliefata consta in aceea ca sub aspectul intensitatii sale, se manifesta diferente notabile intre diferitele segmente de servicii in functie de particularitatile acestora, de impactul tehnologic si evident de gradul lor de reglementare, in acest sens segmentele de servicii care constituie obiectul tranzactiilor internationale sunt: servicile bancare, asigurarile, transporturile aeriene, transporturile rutiere, constructiile, telecomunicatile, serviciile de distributie, serviciile de afaceri si serviciile hoteliere.

Analiza prin prisma gradului de internationalizare a celor 9 segmente de servicii la nivelul Uniunii Europene evidentiaza urmatoarea configuratie sectoriala

1.lanturile hoteliere si transporturile aeriene sunt caracterizate de un grad relative ridicat de internationalizare, in ambele cazuri internationalizarea avand loc prin intermediul comertului ;

2.serviciile bancare si servicile de asigurari sunt caracterizate de un grad mediu de internationalizare, internationalizarea are loc exclusive prin intermediul ISD cat si prin intermediul comertului ;

3.serviciiile de distributie, transporturile rutiere si constructiile sunt caracterizate de un grad relative scazut de internationalizare.

Dupa cum releva Comisia Europeana sectorul de servicii de productie a fost principalul generator de noi locuri de munca in spatial UE in ultimul deceniu, dar nu exista nici o garantie ca aceasta situatie va continua.

Daca UE nu-si va imbogati performantele in ce priveste dezvoltare unor resurse umane de inalta calificare profesionala presupuse de o economie bazata pe cunoastere, sectorul de servicii de productie va deveni mai putin competitiv.

Aceasta ar putea conduce la un proces masiv de delocalizare a locurilor de munca din domeniul serviciilor, similar celui manifestat in sfera industriei prelucratoare , si de pierderea, pe cale de consecinta a unor importante piete in favoarea furnizorilor de servicii din SUA si din tarile din Asia.