Marketingul de Export

Conceptul de marketing de export

In perioada de după cel de-al doilea război mondial, după refacerea economiilor naţionale ale statelor beligerante şi pe baza eforturilor de dezvoltare economico-socială furnizate, într-o măsură mai mare sau mai mică, de către toate statele lumii, la nivel naţional şi al unităţilor economice a apărut necesitatea soluţionării în condiţii de eficienţă sporită a uneia dintre problemele economice stringente, respectiv vânzarea (realizarea) mărfurilor. întreaga evoluţie a economiei mondiale în perioada postbelică, politicile economice interne şi externe ale statelor, activitatea unor instituţii internaţionale (G.A.T.T./O.M.C, F.M.I., B.I.R.D., etc.), revoluţia tehnico-ştiinţifică contemporană, etc., au determinat o majorare cantitativă şi valorică a producţiei materiale. La marea majoritate a sortimentelor de bunuri şi servicii de pe piaţa internaţională, oferta a depăşit cu mult cererea. Modificarea raporturilor dintre cerere şi ofertă a determinat, la rândul său, noi trăsături caracteristice ale politicilor economice şi comerciale ale statelor, necesitatea depistării şi punerii în practică a unor metode, instrumente, mecanisme, a unor politici în domeniu, la nivel micro şi macroeconomic, pentru rezolvarea dificilei probleme a realizării mărfurilor.

In contextul măsurilor întreprinse pe plan intern şi extern pentru creşterea volumului fizic şi valoric al vânzărilor de produse pe piaţa internaţională, un loc aparte, eficient, îl deţine marketing-ul de export.

Teoria şi practica marketing-ului şi-au făcut apariţia în ţările avansate din punct de vedere economic. Dar, deşi a apărut în economiile dezvoltate, acestea având şanse mai mari (resurse fmanciar-materiale şi specialişti instruiţi în domeniu) de a-l aplica, marketing-ul prezintă o importanţă deosebită şi pentru ţările în dezvoltare (inclusiv cele foste socialiste); aceasta, tocmai pentru că, efectul aplicării marketing-ului - majorarea vânzărilor de mărfuri pe piaţa internaţională, se constituie într-un important factor de creştere economică pentru toate ţările.

Elementele componente ale practicii de marketing, luate separat nu constituie noutăţi pentru economiile naţionale ale statelor lumii; acestea sunt cunoscute încă de la apariţia primelor forme organizate ale pieţelor de mărfuri. Dar, integrarea acestor activităţi în conceptul cunoscut sub denumirea de "marketing" a avut loc abia după cel de-al doilea război mondial, în condiţiile ascuţirii luptei de concurenţă pe plan internaţional, ale modificării poziţiei şi a raporturilor dintre producător şi consumator, atunci când piaţa a început să devină a cumpărătorului. începând cu al doilea deceniu postbelic, mai ales, cumpărarea de produse nu ridică probleme deosebite (cu condiţia ca firmele importatoare să dispună de mijloacele de plată necesare); în schimb, vânzarea de produse reprezintă rezultatul unor acţiuni laborioase în domeniul producţiei materiale şi al cercetării complexe a pieţelor externe de produse şi servicii. Nevoia realizării acestui deziderat a generat o modificare de mentalitate şi de acţiune, în sensul că s-a renunţat la concepţia vânzării mărfurilor deja fabricate (fără cercetarea pieţei externe), trecându-se la practica introducerii în programele de fabricaţie şi de export a produselor care se vând, pentru care există cerere de consum.

Dacă activitatea de vânzare reprezintă simpla desfacere a mărfurilor, generată de interesul producătorului/vânzătorului de a transforma marfa în bani, marketing-ul presupune o gamă de activităţi complexe având ca scop desfacerea produselor pe calea satisfacerii cererii de consum, prin identificarea acesteia şi organizarea în consecinţă a producţiei şi livrărilor. Aşadar, în timp ce vânzarea reprezintă o preocupare pe termen scurt a firmei producătoare/ exportatoare, marketing-ul presupune activităţi de cercetare a pieţei şi de producţie pe termen lung, cu scopul dezvoltării şi rentabilizării vânzărilor.

Marketing-ul reprezintă ansamblul activităţilor prin intermediul cărora firmele acţionează pentru cunoaşterea necesităţilor prezente şi de perspectivă ale consumatorilor de pe piaţa externă, pentru orientarea şi adaptarea producţiei de export la aceste necesităţi. El reprezintă, deci, o nouă optică economică, un nou mod de a acţiona referitor la organizarea şi desfăşurarea producţiei şi a comercializării, în conformitate cu nevoile şi preferinţele consumatorilor externi (potenţiali clienţi).

Rezultă că în centrul atenţiei firmei producătoare/exportatoare se află consumatorul, preferinţele acestuia prezente şi de perspectivă. Tocmai pentru a realiza produse în concordanţă deplină cu preferinţele consumatorilor externi, firma desfăşoară activităţi sistematice ce vizează produsul, preţul, promovarea şi distribuţia.

Componentă a management-ului, marketing-ul reclamă receptivitate, cunoaştere aprofundată, spirit analitic şi în acelaşi timp viziune unitară asupra activităţii firmei şi a caracteristicilor pieţei externe, astfel încât să se obţină o eficienţă cât mai ridicată în sfera producţiei şi comercializării mărfurilor.

Toate acţiunile care vizează realizarea acestui obiectiv prioritar, la care sunt antrenaţi cercetătorii de marketing, sub îndrumarea sistematică şi competentă a management-ului firmei, constituie "strategia de marketing", concretizată într-un "program (plan) de marketing".

Eficienţa şi viabilitatea unei strategii de marketing sunt determinate în principal de întrunirea următoarelor condiţii:

- cunoaşterea riguroasă a cerinţelor de consum prezente şi viitoare care se manifestă pe pieţele externe vizate de strategia de marketing a firmei producătoare;

- capacitatea pieţelor externe de a absorbi produsele firmei, din punct de vedere al solvabilităţii financiare a clienţilor potenţiali;

- existenţa resurselor financiare, materiale, tehnologice şi de forţă de muncă specializată suficiente pentru realizarea produselor în concordanţă cu cerinţele actuale şi în perspectivă ale pieţei externe.