Merchandising

Merchandising-ul reprezinta un ansamblu de metode si tehnici de prezentare activa, in cele mai bune conditii materiale si psihologice ale unui produs, la locul de vanzare, in scopul optimizarii vanzarilor si pentru a aduce un plus de satisfactie clientelei in timpul cautarii si cumpararii produselor, ceea ce implica: semnalare, expunere, evidentiere, intaietate etc. Keppner a descris aceasta tehnica ca "ansamblul de activitati prin care se asigura consumatorului marfa de care are nevoie, la locul si momentul potrivit, la pretul potrivit". Cele mai importante aspecte la care merchandisingul face referire sunt:

- amplasamentul de comercializare al produsului in magazin/raion (etalare, esantionare, conditionare, preambalare, marcare, etichetare s.a.). O buna pozitionare consta in definirea justa a asortimentului, alegerea referintelor, pentru gasirea locului potrivit si acoperirea cat mai completa a cererii;

- suprafata de vanzare atribuita per produs (fr. - espace de lineaire), calculata in centimetri sau fete de ambalaje de produse (engl. - facings);

- cantitatea din fiecare produs care va fi prezentata in cadrul raionului (inclusiv cantarire, dozare, verificarea greutatii, imprimare, codificare s.a.) – cantitate suficienta pentru ca produsul sa fie vizibil si pentru a evita rupturile de stocuri intre doua perioade de aprovizionare (V. SLIM), cantitati limitate pentru a evita stocurile inutile;

- modalitatile de dispunere si aranjare a marfii, mobilierul de prezentare folosit (adaptat tipului de produs - legume-fructe, textile, incaltaminte, carti, video, jucarii etc): etajere, paleti, cosuri, rafturi (modulare) de perete, vitrine, gondole, tejghele, standuri (rotative), expozitoare etc.;

- punerea in evidenta a suprafetelor avand un impact puternic asupra cumparatorului: extremitatile rafturilor (fr. - tines de gondole), etajere situate la nivelul privirii si al mainilor (rezervate pentru promovarea produselor noi si "impingerea" pe piata a unor articole); dispunerea cat mai economica a marfurilor, dotare adecvata cu echipamente;

- natura materialelor de semnalizare si de publicitate folosite la locul de vanzare: etichete, postere, afise, pliante, brosuri, reclama sonora, video, animatori, obiecte promotionale etc ;

- modul de aranjare/planul si designul magazinului, modul de dirijare a clientilor, fluxul servirii, decoruri, lumina, culorile folosite, atmosfera intima etc.

Persoana desemnata sa îndeplineasca obiectivele de merchandising se numeste merchandiser (mercantizor).

Trade marketing reprezinta legaturile de parteneriat dezvoltate intre producatori si distribuitori in vederea anticiparii si satisfacerii cerintelor de consum pentru un anumit produs sau o gama de produse.

Trade Marketing este un proces prin care producatorii si detailistii dezvolta, executa si masoara programe win – win care:

- Cresc loialitatea consumatorilor

o Catre detailist

o Catre brand/ produs

- Cresc volumele vandute

- Cresc profitabilitatea

Programe win –win : BENEFICII PENTRU COMERCIANT

- Cresterea veniturilor din vanzari

- Cresterea profitului

- Vine in intampinarea nevoilor consumatorului

- Incurajeaza consumatorul sa devina un client fidel al comerciantului

- Creaza/ creste traficul in magazin

- Salveaza timpul

Merchandising este un termen cu care ne-am obisnuit in ultimii 10 ani. A patruns pe piata noastra putin dupa management si marketing. Despre un anumit tip de management se cunostea si inainte suficient de mult, despre marketing unii auzisera cate ceva, despre merchandising nu se stia nimic pentru simplul motiv ca are sens doar intr-un context de abundenta si nu in unul de penurie cronica.

Ca si in alte situatii legate de know how, si in domeniul merchandisigului multinationalele au avut onoarea de a deschide jocul. Coca Cola a incercat si prima asimilare a termenului in limba romana. Mercantizarea, precursoare cu 10 ani Legii Prutianu, era perceputa in stransa legatura cu ineditele pe atunci frigidere stradale, cu omuletii discreti care aranjau de zor sticle, etichete si varii abtibilduri. In acea perioada, post penurie si cu inca suficienti bani la populatie, pentru vinderea unei racoritoare de calitate singura conditie obligatorie era sa existe pe piata.