Microeconomie

1. PROBLEMA ECONOMICA

1.1 Activitatea economica

Preocuparea fundamentala a stiintei economice este de a satisface nevoile umane, cu ajutorul productiei, folosind resursele disponibile. Aceasta exprimare simpla contine numeroase implicatii importante. Trebuie sa recunoastem ca nevoile indivizilor si ale comunitatilor sunt variate si probabil nelimitate, in timp ce resursele sunt finite si de asemenea cunostintele legate de modul de utilizare a resurselor disponibile este limitat.

Stiinta economica nu poate pretinde sa rezolve principalul dezechilibru al productiei si cererii dar poate oferi un set de concepte, metode tehnice si analitice care pot clarifica probleme si pot aduce lumina in numeroase chestiuni care preocupa lumea moderna. Luand in considerare limitarea resurselor, putem clarifica deciziile fundamentale care trebuie luate in legatura cu ceeace ar trebui produs, in ce cantitate si in beneficiul cui trebuie angajate prioritatile de productie. In perfectionarea abilitatilor unui economist, rolul computerului este primordial. Acesta inlatura truda, erorile si temerile, care in trecut au reprezentat bariere in relatiile care pot fi exprimate in limbaj matematic. Acum avem posibilitetea obtinerii unor modele si simulari care sunt foarte apropiate de realitatea pe care cautam sa o intelegem. Calculul a devenit simplu, exact si rapid, mai important ca niciodata deoarece trebuie sa obtinem o intelegere clara a conceptelor si relatiilor pe care dorim sa le examinam. Revenind la afirmatia initiala, este necesar sa definim mai exact principalii termeni pe care ii contine.

Dorintele

Unii cercetatori prefera sa le numeasca nevoi. Noi vom folosi termenul de dorinte deoarece noi vrem sa subliniem ideea ca dorinta economica nu implica o nevoie biologica. O dorinta exista daca oamenii sunt dispusi sa sacrifice o parte din resursele lor pentru a o satisface. Nu este nevoie ca aceasta sa fie necesara pentru existenta lor, nici chiar utila. Poate fi chiar periculoasa sau daunatoare. Economistul, ca atare, nu considera dorintele ca avand la baza judecati morale sau medicale si nici nu incearca sa le clasifice in ordinea valorii. Daca oamenii sunt dispusi sa renunte la unele din resursele lor pentru a obtine tabac sau heroina, atunci toate acestea sunt dorinte care pot fi masurate si analizate.

Noi, in orice caz, clasificam dorintele si marfurile si serviciile produse pentru satisfacerea acestora, in mai multe moduri. Un mod foarte util este de a face distinctie intre:

1. Dorinte personale, abordate prin prisma satisfacerii dorintelor individoale sau ale unei familii, pentru bunuri, cum ar fi automobile personale, jocuri pe calculator, vacante in strainatate sau locuinte;

2. Dorinte ale comunitatii, reprezante de satisfacerea cerintelor comunitatii privind ridicarea nivelului de trai, prin actiuni profitabile cum ar fi: salubritate publica, pavarea drumurilor, iluminatul strazilor, protectia impotriva incendiilor si prvenirea criminalitatii si a bolilor contagioase si asa mai departe.

Bunurile si serviciile produse pentru a satisface nevoi personale pot fi numite bunuri private. Cele care sunt produse pentru satisfacerea dorintelor comunitatii pot fi numite bunuri publice. Este nevoie de atentie pentru a identifica bunurile publice. De exemplu, unele bunuri sau servicii, cum ar fi centrele sportive si cursurile municipale de golf, puse la dispozitie de catre autoritatile locale in folosul public nu sunt cu adevarat bunuri publice. Acestea sunt disponibile pentru indivizi, pentru a le folosi daca doresc. Cei care nu o fac, nu obtin nici un beneficiu din aceste bunuri. Un exemplu de bun public veritabil il poate reprezenta un sistem de canalizare care ajuta la prevenirea izbucnirii unor boli infectioase. Intreaga comunitate beneficiaza de eradicarea si controlul bolilor cum ar fi holera si difteria.

Resursele

Principala resursa necesara pentru ca productia sa aiba loc, va ramane intotdeauna efortul uman, atat fizic cat si mental. In plus, oamenii au invatat sa foloseasca multe din resursele naturii, cum ar fi metalele, forta apei curgatoare, fertilitatea pamantului si altele. Ei au invatat de asemenea sa realizeze unelte, dintre care unele, cum ar fi roata, motorul cu aburi, motorul electric si computerul, care avusesera consecinte revolutionare pentru modul de viata al oamenilor. Aceste resurse -cunoscute ca si factori de productie- constand in munca, pamant si capital, sunt analizate mai atent mai tarziu.

Productia

Definitia economica generala a productiei include orice parte a activitatii totale sau lant de activitati intercorelate implicate in satisfacerea dorintelor personale sau ale comunitatii. Aceasta, asadar, include nu numai fabricare marfurilor -cum ar fi televizoarele-sau furnizarea de servicii -cum ar fi coafura sau antrenamentul sportivilor- ci si acele activitati necesare sa identifice dorinte si sa asigure ca bunurile si serviciile create ajung intr-adevar la oamenii care le doresc. Productia, in acest sens larg include marketingul si finantele, cercetarea si exploatarea, distributia marfurilor si munca organizatiilor cum ar fi Politia si autoritatile licentiare care regleaza si mentin ordinea si astfel fac alte activitati zilnice posibile. Observati ca productia implica transformarea resurselor naturale primare si energia umana intr-un obiect fizic sau activitate care satisface dorintele individuale sau ale comunitatii.

Aproape toate formele de productie presupun folosirea de resurse si depunerea de efort uman. Orice avantaj, satisfactie a unei dorinte care este realizata fara acest efort poarta denumirea de bun liber. Ploaia care cade peste o gradina reprezinta un bun liber in acest sens dar apa de ploaie colectata intr-un rezervor si pompata prin conducte foloseste resurse si nu mai este gratuita dar este un bun economic normal. In mod similar, aerul pe care-l respiram intr-o plimbare la tara este bun liber dar aerul pompat intr-o mina sau aerul din cabina aflata sub presiune a unui avion presupune resurse si este un bun economic.

Ca si economisti, trebuie sa avem grija sa nu cream impresia ca activitatea productiva este intr-un fel superioara oricarei alte activitati. Economistul poate indica daca anumite forme