Mijloace Moderne de Promovare a Pensiunilor

Introducere

Societatea contemporană se orientează din ce în ce mai mult spre servicii, existând din ce în ce mai multe opinii conform cărora ea este o societate a serviciilor, iar sectorul terţiar este in continuă creştere.

În ultimile decenii, turismul a devenit una dintre cele mai importante activităţi economice prin creşterea aportului călătoriilor la economia mondială. De asemenea constituie una dintre principalele surse de creare de locuri de munca în multe ţări. Se apreciază ca în lume, un lucrător din şaisprezece aparţine sectorului serviciilor turistice.

În raport cu alte sectoare economice, sectorul turismului prezintă o serie de particularităţi,atât din punct de vedere al politicilor de ansamblu, cât si din cel al gestiunii întreprinderilor. Politicile trebuie să ia în calcul numeroase variabile exogene ca: schimbările demografice şi sociale, situaţia economică şi financiară a ţărilor emiţătoare de turişti, variaţiile şi nivelul de schimb valutar, transformările politice, legislative şi de reglementare, progresele tehnologice, evoluţia relaţiilor comerciale, infrasctructura transporturilor, siguranţa călătorilor, protecţia mediului. Dintre acestea, cele mai importante sunt demografia, prelungirea duratei vacanţelor, fracţionarea vacanţelor şi segmentarea pieţelor. Evoluţia în timp a structurii demografice şi sociale în ţările dezvoltate reprezintă un factor determinant al creşterii cererii turstice. Se apreciază că în timp, grupa de vârstă 35-45 de ani, care beneficiază de veniturile disponibile cele mai mari va creşte cel mai rapid, ceea ce este favorabil expansiunii turismului. Grupa de vârstă de peste 65 de ani, care dispune de venituri destul de ridicate şi de mult timp liber permite prelungirea sezonului turistic in afara perioadelor de vacanţă. Prelungirea duratei vacanţelor reprezintă un fenomen important pentru ţările industrializate.

Capitolul I-Consideraţii generale privind servicile turistice

În literatura de specialitate există o varietate de definiţii, care fie încearcă să delimiteze sfera serviciilor de cea a bunurilor, să clarifice o serie de aspecte legate de ceea ce înseamnă servicii, întâlnindu-se o serie de termeni ca: „service industry”, „service products”, „service occupations”, „service functions” şi să evidenţieze caracteristicile serviciilor, fie pun accentul pe efectele obţinute, fie surprind particularităţi ale serviciilor (cum ar fi cele determinate de modul de desfăşurare a relaţiilor de vânzare-cumpărare), fie sunt legate de caracterul muncii depuse în sfera serviciilor, fie constituie o enumerare a activităţilor de natura serviciilor. Dificultăţile de a distinge strict serviciile de celelalte activităţi din economie au determinat apariţia unui alt tip de definiţii, respectiv „definiţiile negative” (activităţi care nu sunt nici producţie industrială, nici minerit, nici agricultură). O sinteză a experienţei teoretice şi practice reprezintă definiţia conform căreia serviciile reprezintă „activităţi umane, cu un conţinut specializat, având ca rezultat efecte utile, imateriale şi intangibile destinate satisfacerii unei nevoi sociale. Totodată serviciile sunt activităţi de sine stătătoare, autonomizate în procesul adâncirii diviziunii sociale a muncii şi sunt organizate distinct într-un sector denumit şi sector terţiar.”

Apartenenţa turismului la sfera terţiarului derivă din conţinutul activităţii, care ia forma unei suite de prestaţii şi din conţinutul produsului turistic, care este rezltatul asocierii dintre resurse (patrimoniu) şi servicii. Turismul reprezintă unul dintre domeniile terţiarului unde nu se operează cu servicii pure, activitatea având un caracter complex. În plus, turismul se particularizează prin prezenţa în conţinutul său a unei largi game de servicii din domenii bine conturate, mult diferite între ele.

Serviciile turistice reprezintă acele activităţi ce au obiect satisfacerea tuturor nevoilor turiştilor, atât în perioada de deplasare, cât şi în legătura cu aceasta.

În consecinţă, o parte din activităţile ce fac parte din prestaţia turistică vizează acoperirea unor necesităţi obişnuite, cotidiene(hrană, odihnă), iar altă parte prezintă caracterisitici specifice turismului. Prin natura sa, serviciul turistic trebuie să conducă la refacerea capacităţii de muncă simultan cu petrecerea plăcută şi instructivă a timpului liber. În plus, el trebuie sa contribuie la îmbogăţirea bagajului de informaţii, conoştinţe şi deprinderi al turismului, ceea ce imprimă serviciilor turistice, şi implicit turismului, caracterului de important instrument în realizarea unei noi calităţi a vieţii.

De asemenea, serviciul turistic, prin conţinutul său trebuie să asigure odihna activă a turistului care tinde să devină o componentă tot mai importantă a acestuia ca urmare a reducerii săptămânii de lucru şi a creşterii dimensiunilor timpului liber, reprezentând totodată un procedeu modern, eficient de deconectare, de tratament pentru ameliorarea consecinţelor nefavorabile ale suprasolicitării nervoase. Pentru aceasta trebuie sa se diversifice agrementul tradiţional pentru sporirea activităţii manifestărilor turistice, prin conceperea unor vacanţe turistice cu posibilităţi multiple de desfăşurare a unei odihne active: sportive, culturale, artistice, stimularea unor pasiuni (hobby), cursuri de iniţiere sau aprofundare pentru diferite ramuri sportive, pentru dansuri moderne, desen, pictură, sculptură, pentru practicarea unor meserii artizanale, cunoaşterea specificului bucătăriilor locale, pentru învăţarea unor limbi străine, ş.a.