Operațiuni de leasing în România

CAPITOLUL I

DEFINIŢII ŞI BAZA LEGALĂ A OPERAŢIUNILOR DE LEASING IN ROMÂNIA

Termenul de leasing nu este cunoscut în limba română, el fiind preluat din limba engleză, unde s-a impus de aproximativ un secol, fiind apoi preluat de ţarile europene occidentale.

1.Leasingul este o cumpărare în scop de inchiriere, urmată de o închiriere în scop de vânzare.

2.Leasingul este o formă de închiriere a unor maşini, utilaje şi mijloace de transport şi alte bunuri, intreprinderilor, care în general nu dispun de suficiente surse proprii sau imprumutate, nici de credite bancare tradiţionale, de către societaţile financiare care le cumpără de la producători şi le închiriază pe o anumită perioadă de timp, cu condiţii de plată şi utilizare, dar stipulate într-un contract ce constituie suportul juridic al acţiunii.

3.Leasingul este o formă de comerţ şi finanţare prin locaţie (închiriere) de catre societaţile financiare specializate, intreprinderilor care recurg la această tehnică de comert.Aceasta rezida în specificul unor operaţiuni pe care le realizează (pe termen scurt şi nerepetabile) sau în faptul că nu dispun de suficiente fonduri proprii ori împrumutate pentru a le cumpăra.

4.Operatiunea de lesing reprezintă transferul dreptului asupra proprietaţii şi folosinţei unor bunuri pentru o perioadă limitată de timp, în schimbul returnării lor, inclusiv vânzarea cu acordul părţilor, determinând crearea unor dobânzi garantate.

5.Forma de dare în folosinţă contra unei taxe, a maşinilor, utilajelor, mijloacelor de transport şi a altor bunuri imobiliare şi mobiliare, unor intreprinderi care nu dispun de sursele financiare necesare achiziţionarii pe o perioadă determinată, în condiţiile de plată şi utilizare precizate în contract.

6.Contractul de leasing este acel contract prin care o parte, denumită locator/finantator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar este cealaltă parte denumită utilizator, la solicitarea acestuia, contra unei plati periodice de leasing. Locatorul/finanţatorul se obligă să respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.

Corelând aceste definiţii putem spune că leasingul este o operaţie prin care beneficiarul (utilizatorul) închiriază un bun în vederea utilizării şi eventual a achiziţionarii ulterioare.

Elementele principale ale unui contract de leasing

- Locatorul/finantator transmite dreptul de folosintă asupra unui bun celeilalte părti din contract (utilizatorul), pe o perioadă determinată.

- Utilizatorul preia dreptul de folosintă şi este, în cele mai multe cazuri, şi partea responsabilă pentru alegerea, comandarea şi recepţionarea bunului.

- Conform prevederilor legale, pot face obiectul contractului de leasing bunurile mobile şi cele imobile aflate în circuitul civil, dar nu cele care reprezintă active fixe necorporale şi nici suporturile acestora (înregistrari audio-video, manuscrise, brevete, drepturi de autor).

De remarcat că rămân nemenţionate în lege aplicaţiile de calculator şi suporturile magnetice de date.

Totuşi, dacă menţionăm legea în spiritul ei şi nu în litera ei, nici aceste bunuri nu ar fi apte să facă obiectul unui contract de leasing.

- Rata de leasing este suma pe care utilizatorul o plăteşte catre locator periodic, de regulă lunar, în schimbul cedării folosinţei bunului.

- Utilizatorul are dreptul de optiune de a achizitiona bunul la sfârşitul contractului de leasing, de a prelungi contractul de leasing sau de a inceta raporturile contractuale. În lipsa acestui drept de opţiune, contractul respectiv se transforma într-o simplă înciriere.