Restructurare și Reengineering

I. Introducere.

Acest proiect are menirea de a vă lămuri în totalitate sau cât mai mult posibil, asupra conceptelor de “restructurare” şi “reengineering (reproiectare)” , ce înseamnă de fapt aceste “fenomene”, care în realitate apar destul de des, însă mulţi dintre noi poate că nici nu observă acest lucru.

Structura organizatorică a întreprinderii reprezintă elementul esenţial al sistemului de conducere determinând într-o proporţie însemnată funcţionalitatea acesteia, modul de utilizare a resurselor umane, materiale şi financiare, nivelul cheltuielilor şi al profitului. În condiţiile economiei de piaţă, caracteristicile contextului politic şi îndeosebi economico-social în care întreprinderile îşi desfăşoară activitatea, aflat într-o continuă modificare, influenţează în mod hotărâtor soluţiile adoptate în proiectarea structurilor organizatorice, care, în ţările dezvoltate, manifestă o serie de transformări şi are permanent în vedere o serie de elemente noi care prezintă o mare diversitate.

Obiectivele de creştere a eficienţei şi profitabilităţii aduc în atenţia managerilor responsabili de activităţi logistice şi a managerilor de la nivelul superior al organizaţiei, conceptul de restructurare. În literatura de specialitate, ca sintagme sinonime sunt adesea utilizate următoarele: reducerea dimensiunilor şi reducerea numărului de niveluri ale organizaţiei.

Pe lângă restructurare, mai este abordat şi conceptul de reengineering, care este privit ca o reproiectare.

II. Totul despre restructurare.

Conceptul de restructurare reprezintă de fapt reducerea dimensiunilor firmei, în privinţa numărului de angajaţi, divizii sau unităţi şi a numărului de niveluri ierarhice din structura organizatorică.

Firmele apelează la restructurare atunci când urmăresc scăderea costurilor, creşterea eficienţei, dar şi a eficacităţii. Necesitatea restructurării este adesea semnalată de anumiţi indicatori relativi, pe baza cărora se compară, în cadrul unei abordări de tip benchmarking, situaţia proprie cu cea a concurenţilor celor mai importanţi din domeniul de activitate al organizaţiei. Printre indicatorii consideraţi se înscriu: raportul dintre numărul de angajaţi şi volumul vânzărilor, raportul dintre personalul existent la nivel central şi personalul operativ, domeniul de control al managerilor.

Restructurarea are şi o serie de consecinţe negative. Incertitudinea şi riscul pierderii posibile a posturilor determină reducerea gradului de implicare, de creativitate şi inovaţie a angajaţilor.

Tot mai multe organizaţii încep să fie preocupate de creşterea competitivităţii în condiţiile unei concurenţe bazate pe timp şi unui mediu caracterizat pe dinamism şi incertitudine. Concurenţa bazată pe timp constă în livrarea mai rapidă a produselor şi serviciilor, comparativ cu concurenţii, ceea ce oferă firmelor un avantaj strategic semnificativ. În prezent, managerii logistici urmăresc să îmbunătăţească viteza şi acurateţea performanţei logistice a organizaţiei. Scopul este de a comprima şi controla intervalul de timp de la primirea la livrarea comenzii, pentru accelerarea circulaţiei mărfurilor şi reducerea stocurilor. Desfăşurarea mai rapidă a activităţilor logistice reduce nivelul activelor financiare necesare şi sporeşte nivelul de servire a clienţilor.

Teoria de specialitate și practica țărilor dezvoltate, evidențiază o serie de aspecte referitoare la evoluția și tendințele manifestate în prezent în conceperea și aplicarea structurilor organizatorice ale întreprinderilor pe care le considerăm utile de avut în vedere în procesul de restructurare a societăților comerciale din țara noastră, de proiectare a unui cadru structural și funcțional adecvat calității lor de agenți esențiali ai economiei de piață și anume:

*proiectarea, adoptarea și aplicarea unor structuri organizatorice eficace trebuie să constituie pentru toți managerii o preocupare majoră, permanentă;

*centralizarea sau descentralizarea deciziilor nu trebuie absolutizate sau menținute;

*proiectarea structurii organizatorice trebuie să aibă în vedere aplicarea concepției moderne privind conducerea întreprinderii;

*conceperea cadrului organizatoric astfel încât acesta să permită integrarea mai accentuată a factorului uman în activitatea întreprinderii;

*îndeplinirea tuturor funcțiilor în cadrul unei întreprinderi nu trebuie absolutizată, în anumite situații dovedindu-se mai eficientă o anumită “dezintegrare funcțională” , renunțarea la unele activități care sunt preluate de alte unități unele chiar nou înființate în acest scop;

*restructurarea întreprinderilor, reorganizarea acestora a condus la rezultate benefice numai atunci când a fost integrată într-o strategie pe termen lung, elaborată de întreprindere, practica demonstrând insuccesul acestei acțiuni atunci când inițiativa a revenit băncilor, altor instituții financiare sau conducătorilor de întreprinderi care nu urmăreau decât obținerea unor profituri immediate sau pe termen scurt.

Etapele reorganizării structurii organizatorice.

Ansamblul lucrărilor necesare schimbării unei structuri organizatorice, cu scopul perfecționării acesteia, se poate grupa, în funcție de ordinea în care se desfășoară, în mai multe etape și subetape.

Prima etapă, adică pregătirea cercetării constă în identificarea factorilor care determină declanșarea schimbării organizaționale, stabilirea sferei și naturii studiului și fixarea obiectivelor ce trebuie urmărite în cadrul procesului de schimbare a structurii organizatorice. Principalele subetape (faze) care trebuie parcurse sunt : identificarea problemelor, precizarea ariei studiului și stabilirea obiectivelor studiului.

A doua etapă, se referă la investigație și analiză, care grupează toate activitățile prin care se descrie strcutura organizatorică existentă, componentele acesteia, se analizează structura existentă, se identifică punctele forte și punctele slabe ale organizării structural a organizației. Lucrările specific acestei etape pot fi grupate în mai multe subetape (faze), după cum urmează: culegerea și sistematizarea datelor referitoare la structura organizatorică, prelucrarea informațiilor referitoare la obiectivele organizației, analiza structurii organizatorice și rașionalizarea structurii organizatorice.