Serviciile Comerciale la Nivelul Firmei

Pe fondul dezvoltarii accelerate a sectorului tertiar, teoria economica a serviciilor a progresat si ea, imbogatindu-se cu noi concepte.

Asociatia Americana de Marketing definea ,in anii ’60,serviciile ca:

„activitati, beneficii sau utilitati care sunt oferite pe piata sau prestate in asociere cu vanzarea unui bun material” . In acest sistem de definire,notiunea de „activitati”este evidentiata ca element esential al serviciilor si contureaza domeniul serviciilor comerciale,prestate in asociere cu vanzarea uni bun material.

In opinia lui Philip Kotler „orice actiune sau executie pe care un subiect o poate efectua pentru un altul ,care este iminamente intangibila si care nu are drept consecinta transferul proprietatii asupra unui lucru,este un serviciu.”

Caracteristicile serviciilor sunt luate in considerare si in definitia care prezinta serviciul ca”orice sarcina sau activitate desfasurata pentru altcineva si/sau furnizarea oricaror facilitati produse sau activitati destinate uzului unei alte persoane si nu proprietatea rezultata in urma unei tranzactii de schimb.El este intangibil si deci nu poate fi stocat sau transportat.”

Tratand serviciile din unghiul consumatorului,alti autori releva si alte caracteristici ale acestora.Astfel Bessom si Jackson arata ca „pentru consumator,serviciile reprezinta activitati care se finalizeaza prin obtinerea unui beneficiu sau a unei utilitati,activitati pe care nu poate sau nu doreste sa le presteze el insusi”.

O definitie mai complexa a fost data de Peter Hill,in 1977,in opinia caruia un serviciu este „transformarea conditiei unui individ sau a unui bun apartinand unui agent economic oarecare,rezultat din activitatea altui agent economic ,la cererea sau cu acordul primului agent.”

Aceasta abordare, desi prezinta unele imprecizii ,are meritul de a distinge intre serviciu ca proces si serviciu ca rezultat.De asemenea,pune in evidenta agentii economici implicati intr-o relatie de serviciu fata de o realitate ce este transformata.Pe aceasta baza a fost fundamentat modelul”triunghiul serviciilor” prezentat in figura 1.1.

Prin studierea acestuia si sintetizand elementele prezentate ,Jean Gadrey propune o definitie,pe care o apreciaza ca fiind mai precisa si mai precisa:”o activitate de serviciu este o operatie,vizand o transformare a starii unei realitati C ,posedata sau utilizata de un consumator B ,realizata de un prestator A la cererea lui B si adesea in relatie cu el, dar care nu are drept rezultat producerea unui bun susceptibil de a circula independent din punct de vedere economic fata de suportul C”.

Relatii de servicii

Interactiuni informale

C=REALITATEA MODIFICATA sau REALIZATA

De prestatorul A in beneficiul luiB

- Obiecte sau sisteme materiale(activitati de transport,de reparatii,de intretinere)

- Informatii;

- Indivizi,dupa unele din dimensiunile lor(fizice,intelectuale)

- Organizatii,dupa unele din dimensiunile lor(tehnice,structurale si know how colectiv)

Interventie Forme de proprietate

proprie a lui sau de insusire

A asupra lui C ale lui C catre B

Fig. 1.1.1. Modelul”triunghiului serviciilor”

In unele acceptiuni,termenul de servicii poate fi utilizat in patru modalitati diferite:

Industria serviciilor,cu referire la intreprinderile cu activitate intangibila sau nestocabila.

Produse tip servicii, insemnand rezultatul obtinut de industria serviciilor si de alte sectoare economice.

Servicii ocupatie, vizand sarcinile, felul muncii lucratorilor din domeniul serviciilor.

Servicii functii, ca activitati implicate in activitatea desfasurata in interiorul economiei primare sau in afara acesteia.

Integrand analiza serviciilor in contextul economiei noastre cercetatorii romani trateaza serviciile atat ca activitati care satisfac anumite necesitati sociale sau individuale,fara a se concretiza in produse de sine statatoare,cat si intr-un mod mai complex,in functie de apartenenta la sferele productiei materiale si nemateriale si de legatura cu realizarea produselor. Astfel I. Marculescu si N. Nichita definesc serviciile pornind de la caracteristicile acestora si ajung la concluzia ca serviciile sunt:”activitati din sfera productiei materiale si nemateriale care, fie ca preced procesul de creare a produsului finit ,fie ca sunt legate de produsele care au iesit deja din sfera productiei sociale, fie ca se concretizeaza in anumite efecte utile , care se rasfrang direct asupra omului, societatii sau naturii.”

Pe masura accentuarii actiunii factorilor care au condus la aparitia primelor servicii,activitatile de productie propriu-zise isi micsoreaza sfera de cuprindere, in timp ce alte ramuri cum ar fi :circulatia marfurilor, transporturile , invatamantul, sanatatea, cercetarea stiintifica, proiectarea, informatica au inceput sa se detaseze si sa se afirme puternic in categoria de servicii.

In lucrarea „Economia serviciilor” un colectiv valoros de cercetatori romani in frunte cu M.Ioncica , se subliniaza idea constituirii serviciilor intr-un sector distinct al economiei,care se identifica toatl sau partial cu sectorul tertiar.

Pentru studierea stiintifica a serviciilor ,se considera utila diferentierea conceptuala a serviciilor de produse,punerea in evidenta a unor elemente de caracterizare fundamentate pe criterii logice.