Sibiu vs Luxemburg - capitală culturală europeană - strategii de marketing

Introducere

Încă din primele zile de integrare europeană, politica europeană a recunoscut existenţa în Europa atât a unui patrimoniu cultural comun cât şi a unei diversităţi de culturi naţionale şi regionale. Într-adevăr, în termenii Articolului 151 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene din anul 1957, CE a căutat să aducă acest patrimoniu în prim-plan şi să respecte diversitatea culturală existentă, prin încurajarea cooperării între statele membre şi prin luarea în considerare a aspectelor culturale şi integrarea acestora în alte acţiuni ale sale. În acest sens, rolul special pe care îl joacă oraşele în ceea ce priveşte domeniul cultural a fost recunoscut printr-o rezoluţie sau o hotărâre luată de un colectiv în urma unor dezbateri, dezbateri ce au avut loc în anul 1985, prin care a fost introdus conceptul de „Capitală Culturală Europeană”, concept ce poate fi definit ca fiind un „eveniment ce se desfăşoară pe parcursul unui an în cadrul căruia un oraş intenţionează să demareze un set de programe organizând evenimente, iar prin aceasta urmărind să sublinieze contribuţia sa la patrimoniul cultural comun şi să întâmpine oameni şi interpreţi din alte state membre”.

Titlul de „Capitală Culturală Europeană” (ECOC) a devenit astăzi o parte importantă şi acceptată pe scena culturală europeană. Din anul 1985, aproximativ 38 oraşe au pus în aplicare activităţi sub egida „Capitală Culturală Europeană”. Într-un fel, se poate remarca amploarea pe care fenomenul ECOC a avut-o în ultimii ani devenind în mod cert o „mare afacere”, atrăgând o atenţie şi un control sporite.

Bazele realizării unui astfel de eveniment cultural, ce se desfăşoară la nivel interna-ţional, sunt puse în principal de stabilirea unor obiective clare. Aşadar, acest programul cultural îşi propune să atingă trei obiective principale :

• promovarea mobilităţii transfrontaliere a persoanelor care lucrează în sectorul cultural

• încurajarea circulaţiei transnaţionale a producţiei culturale şi artistice

• promovarea dialogul intercultural.

Alături de aceste trei obiective centrale, mai pot fi schiţate şi altele prin care pot fi conturate principalele strategii şi activităţi elaborate şi implementate în acest program cultural. Dintre acestea amintim :

• să evidenţieze bogăţia şi diversitatea culturilor europene, precum şi caracteristicile pe care acestea le au în comun

• să promoveze evenimente care să implice personalul activ în domeniul culturii din alte oraşe din statele membre şi care să conducă la cooperări culturale de durată şi să favorizeze circulaţia lor în interiorul Uniunii Europene

• să asigure mobilizarea şi participarea unor segmente mari de populaţie

• să promoveze dialogul dintre culturile europene şi cele din alte părţi ale lumii şi, în acest spirit să optimizeze deschiderea către un nou mod de viaţă şi de înţelegere a altora, care reprezintă valori culturale fundamentale pentru a exploata patrimoniul istoric, arhitectura urbană şi calitatea vieţii în oraş.

În aceeaşi ordine de idei, trebuie evidenţiată afirmaţia confom căreia Consiliul de Miniştri al Uniunii Europene este singura instituţie care are autoritatea de a acorda titlul de Capitală Culturală Europeană.

Un studiu realizat de către Comisie Europeană a demonstrat că 80% din persoanele implicate în organizarea acestui program consideră că acesta este evenimentul cultural cel mai benefic pentru oraşe. Există avantaje culturale şi socio-economice generate de acest eveniment. Cu toate acestea, există, de asemenea, riscuri financiare şi politice pentru oraş în ceea ce priveşte pregătirile pentru un astfel de eveniment. Într-adevăr, pregătirile pentru titlul de Capitală Culturală Europeană reprezintă un proces lung, care necesită informaţii, energie, idei, timp şi bani, deoarece un program de acest gen trebuie să aibă un standard ridicat al calităţii artistice şi culturale.

Sintetizând lucrurile anterior menţionate, „să aducem popoarele Europei împreună“ a fost obiectivul proiectului Oraşul European al Culturii, care a început în 1985. De atunci, unul sau mai multe oraşe sunt desemnate „Capitală Europeană a Culturii“ în fiecare an. În anul 2007 au fost alese două Capitale Culturale Europene cu drepturi egale: Luxembourg şi Sibiu. Ambele oraşe sunt caracterizate de un trecut bogat şi de diversitatea culturală.

Capitolul 1. Descrierea entitĂŢilor

1.1 Prezentare generală

Sibiu

Situat în centrul României, respectiv în sudul Transilvaniei, judeţul Sibiu are o suprafaţă totală de 5.432 km2, mai exact 2,3% din teritoriul ţării. Ca întindere, ocupă locul al 24-lea, acelaşi pe care se situează şi din punct de vedere al populaţiei (421.724 locuitori la recensământul din martie 2002). Judeţul reuneşte 188 de localităţi, între acestea, două fiind municipii (Sibiu şi Mediaş), nouă oraşe (Agnita, Avrig, Cisnădie, Copşa Mică, Dumbrăveni, Miercurea Sibiului, Ocna Sibiului, Sălişte şi Tălmaciu), lor adăugându-li-se 53 de comune.

Supranumit „oraşul roşu” sau „Mica Vienă”, Sibiu are reputaţia de a fi cel mai frumos oraş din România, un titlu care cu siguranţă nu a fost uzurpat. Este greu să nu fii fermecat de acest ansamblu baroc care şi-a refăcut frumuseţea când oraşul a fost desemnat capitală europeană a culturii în anul 2007.