Sisteme moderne de distribuție

Introducere

Politica de distribuţie este practic unul din elementele cheie ale marketingului, ea reprezentând cea de a III-a componentă a mix-ului de marketing, fiind legatura dintre spaţiul şi timpul de producţie cu intrarea bunurilor şi serviciilor pe piaţă. Aceasta cuprinde totalitatea decizilor care se referă la asigurarea treptelor de desfacere a mărfurilor subordonate bineinţeles cu performanţele întreprinderi.

Conceptul de distribuţie se referă la traseul pe care îl parcurg marfurile pe piaţă, începând cu producerea acestora, continund cu depozitarea şi intermedierea lor, ajungând în cele din urmă la consumatori. Acest mijloc de transmitere a bunurilor poartă numele de canal de distribuţie, si are la bază ansamblul operaţiunilor de : vânzare, cumpărare, concesiune, etc. Pentru a se putea realiza transmiterea de valori producătorul trebuie sa aibă la bază apăratul tehnic (reţea de unităţi, dotări, personal ) care să îi permită aceasta.

Întotdeauna distribuţia a indeplinit un rol economic şi social important, constituind finalizarea activităţii economice a organizaţiilor şi a ciclului economic al produselor. Putem spune deci că distribuţia pune în contact centrele de producţie cu cele de consum, în timp ce sub raport temporal asigură rolul de regulator între producţie şi consum.

Distribuţia are practic o influenţă foarte mare asupra producătorilor şi a consumatorilor în aceiaşi măsură, ea asumându-şi rolul activ în sporirea şanselor de satisfacere a cerinţelor consumatorilor şi a vânzărilor.

Ca variabilă importantă a mix-ului de marketing, distribuţia poate fi apreciată prin două domenii esenţiale: stabilirea şi funcţionarea canalelor de marketing şi distribuţia fizică a mărfurilor.

În lucrarea de faţă îmi propun să arăt importanţa pe care o are elementul de distribuţie în existenţa unei organizaţi, precum şi comunicarea pe canalul de distribuţie, având drept caz exemplificativ lanţul de supermarket-uri Interex.

1. Distribuţia-concept si context

1.2. Distribuţia

Conducerea unei organizaţii acordă importanţă maximă distribuţiei produselor, serviciilor, pe care aceasta le produce, în contextul creşterii valorii adăugate a acestei activităţi, contribuind la realizarea de resurse vitale existenţei sale în context concurenţial.

Procesul de distribuţie are trei componente esenţiale:

• traseul pe care îl parcurge produsul pe piaţă

• ansamblul operaţiunilor economice ce însoţesc, condiţionează şi desăvârşesc acest traseu: vânzare, cumpărare, concesiune, etc.

• lanţul proceselor operative la care sunt supuse mărfurile în drumul lor de la producător la utilizator.

Fluxuri economice ce generează procesul de distribuţie:

• fluxul tranzacţiilor (al negocierilor): cuprinde tratativele desfăşurate între partenerii actului de schimb (producători, intermediari, utilizatori finali) prin care producătorul se angajează să producă şi să livreze distribuitorilor produsele solicitate de consumatori, în cantitatea solicitată şi într-o anumită formă de ambalare şi prezentare. Tot în această fază se stabilesc şi responsabilităţile participanţilor la procesul de distribuţie;

• fluxul informaţional: priveşte vehicularea tuturor informaţiilor necesare procesului de distribuţie, atât pe ruta producator-intermediari -consumatori, cât şi pe circuit invers;

• fluxul promoţional: cuprinde acţiunile (mesajele) producătorilor şi intermediarilor prin care aceştia încearcă să informeze piaţa de existenţa unui produs.

• fluxul produsului: constă în deplasarea efectivă, fizică a produsului de la producător la consumator, adică din momentul încheierii procesului de producţie, când produsul este livrat şi până la cumpărarea acestuia de către consumatori.

Aceste fluxuri sunt într-o strânsă interdependenţă , iar atunci cand producătorul se hotărăşte asupra unei modalităţi de distribuţie, pe lângă fluxul produsului trebuie să ia în seamă şi celelalte fluxuri care îl însoţesc simultan şi paralel.