Strategia unui Produs Alimentar - Vinul

In ansamblul strategiei de marketing a intreprinderii, strategia de produs ocupa locul central, intrucat produsul este mijlocul infaptuirii obiectivelor pe care ea si le propune pentru o anumita perioada. Ea cuprinde un ansamblu coerent de decizii ce vizeaza dimensiunile si structura gamei de produse, gradul de noutate, nivelul calitativ al produselor etc.

Strategia de produs este deosebit de complexa, intrucat fiecare element ce defineste produsul total necesita elaborarea unei anumite strategii, astfel incat ea include determinarea caracteristicilor tehnice asteptate de cerere, integreaza optiunile psihologice care vor fi prezentate in alegerea formelor si desingului si presupune luarea in considerare a aspectelor direct legate de produs cum ar fi: numele, marca, serviciile etc.

Tipurile de strategii de produs se delimiteaza in functie de:

1. gradul de innoire a produselor – permite adoptarea strategiei de:

a. asimilare de noi produse care sa-i asigure competitivitate pe piata.

b. perfectionarea produsului prin care se urmareste imbunatatirea periodica a parametrilor calitativi ai produsului existent n nomenclatorul de fabricatie.

c. mentinerea gradului de noutate – care sa-i asigure o anumita pozitie competitiva pe piata.

2. dimensiunile si structura gamei de produse – impune o strategie de:

a. diversificare sortimentala – prin care se urmareste nuantarea modalitatilor de satisfacere a nevoii careia i se adreseaza produsul si astfel marirea numarului de consumatori. Diversificarea se poate realiza in mai multe directii:

- diversificare pe verticala – prin prelungirea in amonte sau aval a unei linii de produse.

- diversificare pe orizontala – prin marirea numarului liniilor gamei de produse.

- diversificare laterala – prin dezvoltarea gamei de produse in directii conexe structurii de baza.

- specializarea pe functii si combinarea acestora.

b. stabilitate sortimentala – prin care se asigura mentinerea pozitiei castigate de intreprindere pe piata si pastrarea prestigiului de care se bucura in randul clientilor.

c. selectie sortimentala sau restrangere sortimentala – prin care se urmareste eliminarea produselor cu grad avansat de uzura morala si cerere in scadere aflandu-se in faza de declin a ciclului de viata, dar si simplificarea structurii sortimentale pana la limita unor dimensiuni, care sa permita o demarcatie neta.

d. innoire sortimentala – ce conduce la crearea de noi linii de produse in cadrul gamei existente, urmarind inlocuirea produselor imbatranite si atragerea consumatorilor acestora catre noile produse.

3. nivelul calitativ al produselor solicita o strategie de:

a. adaptare calitativa – la nivelul cerintelor consumatorilor si al ofertei concurentilor.

b. diferentiere calitativa – in raport cu specificul segmentelor de piata, de veniturile pe care sunt dispuse diversele segmente de consumatori sa le utilizeze pentru produsul respectiv.

c. stabilitate calitativa – in cazul in care nu au aparut modificari deosebite in segmentele pietii.

4. pozitia pe care doreste sa o ocupe pe piata produsului – conduce la adoptarea strategiei

a. a liderului unic – daca produsul se detaseaza net fata de concurenti.

b. a coliderului – cand produsul imparte pozitia dominanta pe piata cu altul, fabricat de concurenti.

c. de sfidare – daca firma isi propune sa ajunga in pozitia de lidear sau colidear.

5. scopul urmarit – determina o strategie:

a. de crestere – care urmareste marirea volumului sau gamei de produse prin cresterea gradului de saturare a pietelor, diversificarea productiei.

b. de selectie – care urmareste alegerea pietelor si produselor cele mai rentabile.

c. ale productivitatii – care vizeaza imbunatatirea produselor, utilizarii lor, a productiei, a metodelor de organizare, planificare si conducere a activitatii intreprinderii.