Strategii de cumpărare

“Strategiile de cumparare calculeaza conditiile de impartialitate pentru a constringe un adversar sa lase intreprinderii libertatea de actiune satisfacatoare pentru aprovizionarile sale. Elaborarea unei strategii nu este o sarcina simpla si ea face apel la date si rationamente complexe; astfel spus, elaborarea unei strategii costa bani si aplicarea ei, de asemenea.”

1. Strategia in aprovizionarea materiala

Desfasurarea unei activitati eficiente de aprovizionare materiala depinde de strategia elaborata in acest sens. Prin aceasta strategie se inmultesc avantajele concurentei pe piata de furnizare a resurselor materiale si energetice, a echipamentelor tehnice, semifabricatelor, furniturilor etc.

Pentru a interpreta problemele legate de acest subiect, sunt abordate modalitati diferite cu character general, iar in unele cazuri (pentru piata de desfacere a unor produse) se recurge la evidentierea unor situatii specifice.

Comportamentul fara de furnizori este cel mai important in procesul de aprovizionare materiala. Acesta este influentat de diversi factori, comuni sau specifici, a caror cunoastere se impune cu necessitate pentru a se elabora o buna strategie in calitate de cumparator.

2. Tipuri de strategii in aprovizionarea materiala – principii si situatii care le influenteaza

Pentru luarea deciziilor in aprovizionare in deplina cunoastere a efectelor impactului trebuie elaborata o strategie pentru a permite acest lucru.

“In contextul strategiei in aprovizionarea materiala se evidentiaza “obiectivele” si “modul de actiune” pe termen scurt, mediu si lung. Astfel, pe termen scurt se are in vedere acoperirea necesitatilor curente de consum, pe termen mediu se urmareste punerea in valoare a unor actiuni de crestere a profitabilitatii, crearea de avantaje in asigurarea materiala prin stimularea concurentei intre furnizori, desfasurarea unor negocieri previzionale etc. pe termen lung, principalele obiective au in vedere participarea la fundamentarea unor decizii strategice referitoare la: renuntarea la fabricatia unor produse, asimilarea altora noi, extinderea cooperarii sau integrarii in productie, retehnologizarea, actiunea mai eficienta pe piata furnizorilor, imbunatatirea politicii in domeniul stocurilor s.a. Abordarea de aceasta maniera porneste de la faptul ca “strategia globala a interprinderii este un ansamblu structurat de strategii interdependente specific functiunilor esentiale ale acesteia. Prin strategia in aprovizionarea materiala trebuie sa se contureze o pozitie “activa” de actiune pe piata furnizorilor si de crestere a aportului acestei activitati la realizarea produsului finit.- managementul aprovizionarii si desfacerii.”

3. Obiectivele

Obiectivele principale care sunt luate in vedere in contextual strategiei in aprovizionarea materiala sunt:

- stabilirea pe structura a necesitatilor reale de resurse material pentru consum (cererea reala de consum)

- aprovizionarea resurselor material si echipamentelor tehnice de la cele mai avantajoase surse de furnizare, de la cei mai economici si credibili furnizori si de la cei care raspund cel mai bine caracteristicilor cererilor pentru consum

- formarea unor stocuri minim necesare

- mentinerea ritmului aprovizionarii programate

- pe timpul depozitarii-stocarii, conservarea rationala a resurselor materiale aprovizionate.

- prevenirea lipsei de resurse material in stoc sau a suprastocarii

Urmatoarele modalitati de actiune pun in valoare aceste obiective de mai sus:

1. Identificarea necesitatii de consum si evaluarea acestora folosind anumite metode si modele.

2. Selectarea furnizorilor care raspund cel mai bine obiectivului dorit

3. Alegerea anticipate a resurselor material oferite pe piata folosind criterii de selectie

4. Aplicarea unor modele care asaza nivelul acestora pe criterii economice

5. Utilizarea unor metode si tehnici eficiente si de utilitate practica in controlul stocurilor efective.

6. Asigurarea de protectie-conservare a resurselor material

7. Introducerea unui sistem informational care sa permita evidentierea in timp util a starii proceselor de aprovizionare-stocare si consum al resurselor materiale.

4. Principii

Datorita diversitatii situatiilor de la o economie la alta, de la o intreprindere la alta intreprindere, de la resursa la resursa, nu exista un model unic pentru elaborarea strategiilor in aprovizionarea materiala. Astfel, se urmaresc urmatoarele principii:

1. Lupta dintre producator si consummator, transferata pe piata produselor devine o lupta intre furnizor si comparator

2. Elaborarea strategiilor pe principiul “pas cu pas” care presupune ca in fundamentele strategiei sa se stabileasca obiective si cai de actiune adaptabile din mers la noile conditii reale care apar pe piata de furnizare

3. Segmentarea pietei furnizorilor pe “grupe strategice”(segment de furnizori care se caracterizeaza prin atuuri si cai de actiune asemanatoare)

4. Identificarea lanturilor creatoare de prêt, a canalelor de distributie

5. Folosirea activitatilor de contramarketing ce sunt in favoarea consumatoruli

6. Evaluarea influentei echipelor managerial asupra strategiilor furnizorilor