Strategii pe piețele financiare derivate

Cap. I Strategii şi tactici pe piaţa financiară

1.1 Strategii în politica de investiţii pe piaţă financiară

Politica de investiţii pe pieţele financiare se concretizează în obiectivele investitorilor privind raportul rentabilitate/risc cu scopul dominării pieţei („să bată piaţa") exprimate prin una din următoarele trei modalităţi:

• maximizarea rentabilităţii în condiţiile unui risc cunoscut;

• maximizarea rentabilităţii şi minimizarea riscului;

• minimizarea riscului în condiţiile unei rentabilităţi dorite.

Odată stabilit obiectivul, prin alegerea uneia din cele trei modalităţi, investitorul decide asupra strategiei pe care trebuie să o adopte dacă pe durata investiţiei obiectivul nu poate fi atins.

Strategia reprezintă ansamblul deciziilor luate de investitori în funcţie de ipotezele realizării obiectivelor propuse şi ţinând cont de evenimentele imprevizibile care pot apărea până la scadenţa investiţiei respective. Pe scurt, strategia este „arta" de a coordona politica de investiţii pe piaţa financiară.

Politica de investiţii pe piaţa financiară se subordonează politicii economico-fmanciare din ţara respectivă şi nu în ultimul rând a celei mondiale. Exemplul cel mai elocvent privind subordonarea strategiei pe piaţa financiară a celor două politici enumerate anterior o reprezintă globalizarea financiară cu elementele:

• deschiderea pieţelor naţionale care constă în suprimarea controlului schimbului;

• dereglementarea care vizează suprimarea intervenţiei statului în activitatea întreprinderilor, implicit şi pe piaţa financiară, care a răspuns acestei condiţii prin crearea sau extinderea utilizării derivatelor (opţiunile, futures, swap-urile, etc);

• dezintermedierea (titrizarea), concretizată în convertirea creanţelor clasice în titluri la care să subscrie şi marele public.

Strategiile pe pieţele financiare subordonate altor forme de politici sunt supuse perturbaţiilor exogene. Aceste perturbaţii pot fi ca şi politicile. de natura economică, financiară.

Pe piaţa financiară transparenţa perturbaţiilor se reflectă în preţul activului de capital (acţiune, obligaţiune, opţiune, etc). Aceste perturbaţii sunt determinate de natura informaţiei pe care o deţine investitorul. Ele se regăsesc într-o formă grafică care poartă denumirea de "papion".

Fig.1.1. Perturbaţii sub formă de papion

În grafic, papionul apare după două bucle complete. Rezultatul fiecărei bucle are ca punct de plecare natura perturbaţiei, şi anume:

• perturbaţia certă (pozitivă, optimistă) care iniţiază o buclă ascendentă;

• perturbaţia incertă (negativă, pesimistă) care iniţiază o buclă descendentă;

Cele două perturbaţii se succed pe durata investiţiei formând mai multe papioane. Graficul sugerează de exemplu, că un investitor care a iniţiat o investiţie luând decizii în condiţii pesimiste trebuie să-şi pregătească strategii pentru eventualitatea schimbării acesteia în condiţie optimistă.

In literatura de specialitate perturbaţiile (pozitive sau negative) se numesc pe termen scurt şi "bruiaje", iar pe termen lung poartă denumirea de "haos".

Strategiile pe piaţa financiară se regăsesc în cel de-al doilea-lea D al globalizării acesteia. Decizia (strategia) este utilizată în practică, în politica de investiţii apelând la tactici.

1.2. Conţinutul tacticilor pe piaţa financiară

Tactica, confundată uneori cu strategia, reprezintă ansamblul mijloacelor utilizate de investitori pe piaţa financiară pentru obţinerea rezultatului dorit în urma luării unei decizii în cadrul unei strategii. Deci, tactica se subordonează strategiei de investiţii.

Făcând abstracţie de definiţia teoretică, în practică tactica constă în disciplinarea acţiunilor şi suprimarea emoţiilor personale pentru aplicarea strategiei de investiţii pe piaţa financiară. Conform acestei definiţii, pe piaţa financiară se apelează la una din următoarele două tactici:

• tactica de expunere;

• tactica de timp.

Tactica de expunere - depinde de gradul aversiunii faţă de risc.

Expunerea - este situaţia de a pierde mai mult decât s-a anticipat la o tranzacţie pe piaţa financiară. Investitorii pentru a adopta aceasta tactică trebuie să răspundă la trei întrebări:

• dimensiunea viziunii globale asupra pieţei financiare;

• dacă administrarea investiţiei este sub control;

• care este regimul fiscal privind investiţiile pe piaţa financiară.