Managementul Portofoliului de Credite

1.1. Structura sistemului financiar

Gradul de intermediere financiară din România şi-a accelerat creşterea în anul 2007, pe fondul avansului substanţial al volumului de credite acordate, dar şi a investiţiilor pe piaţa de capital. Instituţiile de credit, societăţile de leasing şi societăţile de investiţii financiare au deţinut cele mai mari ponderi din activele financiare. Nivelul ridicat de concentrare al sistemului financiar indică instituţiile de credit drept singurele cu potenţial de risc sistemic.

Ponderea activelor financiare a ajuns la 74,1 la sută din PIB, aderarea României la Uniunea Europeană încurajând dezvoltarea creditului şi investiţiile străine în sectorul financiar. Structura sectorului de intermediere financiară indică o cultură financiară autohtonă orientată preponderent către sectorul bancar, în timp ce investiţiile pe piaţa de capital, aflate în creştere, deţin deocamdată o pondere redusă (Tabel 1.1.1). Prin urmare, piaţa de capital încă nu poate prelua decât într-o măsură limitată rolul de finanţator al economiei reale în cazul unor dezechilibre ale sectorului bancar, deşi beneficiază de o capacitate bună de absorbţie testată de nivelul de subscriere al ofertelor publice. Societăţile de servicii de investiţii financiare au un rol determinant în ceea ce priveşte intermedierea pe piaţa bursieră, dar volumul activelor deţinute de aceste entităţi este scăzut. Societăţile de asigurare au înregistrat o evoluţie pozitivă în ultimii ani, însă componenta asigurărilor de viaţă, orientată spre investiţiile pe termen lung, este redusă.

Tabel 1.1.1 - Evoluţia activelor sistemului financiar

Intermediari financiari 2003 2004 2005 2006 2007

Instituţii de credit (1) 30,8 36,6 44,6 50,6 61,5

Societăţi de asigurare (2) 1,8 1,9 2,2 2,5 3,0

Fonduri de investiţii (3) 0,1 0,2 0,2 0,3 0,3

Societăţi de investiţii financiare (4) 1,4 1,3 1,8 2,3 2,8

Societăţi de leasing (5) 1,8 3,0 3,6 3,4 5,0

Alte instituţii financiare nebancare(6) 0,4 0,6 0,9 1,3 1,5

Total 36,3 43,6 53,3 60,4 74,1

Sursa: BNR, CNVM, CSA, ALB, INS

1) Active nete ale instituţiilor de credit, inclusiv CREDITCOOP; 2) Valoarea activelor totale estimate; 3) Activele fondurilor de investiţii; 4) Active nete ale Societăţilor de Investiţii Financiare (SIF); 5) Active nete finanţate; 6) Total active aferente societăţilor care desfăşoară activităţi de acordare de credite de consum, de emitere de garanţii şi asumare de angajamente, de microcreditare, precum şi celor care desfăşoară activităţi multiple de creditare

Cele mai multe societăţi financiare au activat pe piaţa instituţiilor financiare nebancare şi cea a intermediarilor de asigurări şi de investiţii în valori mobiliare, indicând un nivel ridicat de concurenţă, dar şi o dispersie semnificativă a activelor (Tabel 1.1.2). Celelalte componente ale sistemului financiar au înregistrat un număr mai redus de instituţii datorită naturii activităţilor ce impun un volum substanţial de capital.

Tabel 1.1.2 - Numărul instituţiilor financiare în anul 2007

Instituţii active Instituţii notificate în baza

paşaportului unic european

Instituţii de credit 42 126

Societăţi de asigurare 42 177

Brokeri de asigurare 382 528

Fonduri deschise de investiţii 41 13

Societăţi de investiţii financiare (SIF) 5 -

Societăţi de servicii de investiţii financiare şi sucursale ale acestora 71 316

Societăţi de leasing 163 -

Alte instituţii financiare nebancare 3 143 -

Total 3 889 1 160

Sursa: BNR, CNVM, CSA

Structura sistemului financiar intern din anul 2007 poate fi observată în Graficul 1.1.1. Instituţiile de credit, societăţile de leasing şi alte instituţii financiare nebancare au deţinut 91,9 la sută din totalul activelor financiare, păstrându-şi ponderea foarte ridicată din ultimii ani.

Grafic 1.1.1 Structura sistemului financiar din România în anul 2007 (procente în total active)

Sursa: BNR, CNVM Sursa: BNR, CNVM, CSA, INS, ALB

Interconexiunile stabilite la nivelul sistemului financiar constituie elemente determinante în analiza stabilităţii financiare pe ansamblu, în ceea ce priveşte capacitatea de absorbţie a eventualelor şocuri ce ar afecta anumite componente şi posibilitatea amplificării unor dezechilibre sectoriale la nivel de sistem. Rolul dominant al sectorului bancar asupra altor componente ale sistemului financiar, precum instituţiile care desfăşoară activitate de creditare (de exemplu societăţile de leasing) este încă evident, dar expunerea acestuia pe segmentul asigurărilor, prin deţinerile de la societăţile de asigurare, a cunoscut o diminuare în ultimii ani.

Un alt factor, alături de cei interni, ce ar putea afecta stabilitatea sistemului financiar îl reprezintă ponderea majoritară a capitalului străin în instituţiile financiare. În perioade de acalmie pe pieţele financiare europene (principala zonă de provenienţă a investiţiilor străine în sistemul financiar autohton), investitorii nerezidenţi aduc un plus de stabilitate şi susţin dezvoltarea pieţei financiare autohtone. Însă, în condiţiile actuale de turbulenţe şi incertitudine ridicată pe pieţele externe, capitalul străin poate transmite o parte din riscuri către sistemul financiar prin contagiune.

Anticipăm că structura sistemului financiar va înregistra modificări semnificative în perioada următoare, determinate de debutul din acest an al fondurilor de pensii administrate privat . Rata de creştere a activelor administrate de fondurile de pensii va fi substanţială, în condiţiile în care, în primii ani de funcţionare nu se vor face plăţi semnificative. Totodată, dezvoltarea acestui segment va stimula, în special, sectorul investiţiilor în piaţa de capital. Prin urmare, ne aşteptăm la o uşoară tendinţă de ajustare a sistemului financiar în favoarea pieţei de capital.

În ceea ce priveşte stocul total de credite acordate de către instituţiile financiare monetare raportat la PIB, România ocupă o poziţie medie în regiune (Grafic 1.1.3). Tendinţa ascendentă din perioada 2005-2007 a fost corelată cu evoluţia pozitivă de pe alte pieţe din Europa Centrală şi de Est, iar volumul total de credite acordate de instituţiile monetar financiare din România a depăşit la sfârşitul anului 2007 valoarea de 50% din PIB. Tot atunci, creditele acordate exclusiv instituţiilor financiare rezidente au reprezentat 17,7% din PIB (Grafic 1.1.4), ponderea în total credite acordate fiind cea mai mare dintre ţările analizate. Prin urmare, piaţa bancară a fost caracterizată de un grad ridicat de lichiditate, sub capacitatea de absorbţie a economiei reale, dar cu o uşoară tendinţă de diminuare a acestuia în anul 2007.