Robotică

1. Generalitati

Robotica este un domeniu fascinant, interdisciplinar, ce merită abordat de cei pasionaţi de tehnică. Pe de o parte, există o mare diversitate de aplicaţii excitante, în permanenţă fiind posibilă conceperea unor noi sisteme. Pe de altă parte, roboţii sunt interesanţi prin ei înşişi, crearea de oameni artificiali, spre exemplu, constituind preocupările multor cercetători.

Roboţii au apărut în jurul nostru de mai puţin de 50 de ani, dar ideea realizării unor creaturi care să execute poruncile noastre este mult mai veche. Poetul grec Homer descrie “servitoarele de aur”, ajutoare mecanice construite de Hephaistos. În 1495, Leonardo da Vinci concepe planurile unui om mecanic. Dar apariţia roboţilor adevăraţi nu putea fi posibilă înainte de 1950–1960, când au fost inventaţi tranzistorii şi, apoi, circuitele integrate. Astfel,electronica şi industria calculatoarelor au adăugat creiere maşinilor deja existente.

Datorită apariţiei unor procesoare tot mai rapide şi cu un cost tot mai scăzut, roboţii devin mai inteligenţi şi mai ieftini. De aceea, cercetătorii depun eforturi pentru a face roboţii să se deplaseze şi să “gândească” mult mai eficient. În ciuda faptului că cea mai mare parte a roboţilor aflaţi astăzi în funcţiune au fost concepuţi pentru a efectua operaţii specifice, scopul este de a construi roboţi universali, suficient de flexibili pentru a efectua aproape orice poate face un om.

În prezent, nu există o definiţie precisă a robotului dar, în accepţiunea generală a specialiştilor în domeniu, acesta este o maşină programabilă, care imită acţiunile sau aspectul unei creaturi inteligente – de obicei omul. Pentru a fi considerată robot, maşina respectivă trebuie să fie capabilă să facă două lucruri: a) să culeagă informaţii din mediul înconjurător şi b) să efectueze o activitate fizică, ca de exemplu, să se deplaseze sau să manipuleze un obiect.

1.1 Scurt istoric

Studierea istoriei roboţilor permite celor interesaţi să-şi facă o idee cu privire la rata şi ordinea realizărilor în domeniu. Acest lucru dezvăluie paşii istorici ai dezvoltării roboticii, arată cât de departe au visat oamenii în acest domeniu şi permite aflarea unor visuri neîndeplinite. Acestea din urmă sugerează direcţii viitoare de dezvoltare ale roboticii.

Deşi acest paragraf nu acoperă întreaga istorie, în detaliu, a roboţilor, un studiu complet al acesteia ar putea ajuta pentru a prezice unde pot apărea eventuale viitoare eşecuri, pe baza domeniilor unde s-au concentrat eşecurile apărute în trecut.

Cuvântul “robot” îşi are originea în limba cehă, în care “robotnik” înseamnă muncitor sau sclav. El a fost utilizat pentru prima dată de către scriitorul ceh Karel Capek, în anul 1920, în drama ştiinţifico-fantastică “Roboţii universali ai lui Rossum”. Roboţii lui Capek erau „realizaţi” pentru a fi lucrători perfecţi şi neobosiţi, efectuând operaţii manuale în locul oamenilor. Mai apoi, cuvântul a fost preluat şi popularizat de către scriitorul canadian de origine rusă Isaac Asimov, în povestirile sale ştiinţifico-fantastice.

1.2 Exemple de roboti educationali

a. Bioloid Bot

Bioloid Bot-kit, este un model de kit educational ce permite realizarea unui robot cu 4 grade de mobilitate. Printre configuratiile ce se pot realiza se enumera: un robot tarator, o testoasa, un robot autonom explorator si altele. Robotul dispunde de un editor de miscari, un program cu interfata grafica ce permite creare de secvente de miscare pentru configuratia creata, cu redare virtuala si un program de control al comportamentului care permite programarea secvente de miscare controlate de evenimente si logica. Impreuna, aceste 2 programe permit dotarea robotului cu un minim de inteligenta artificiala.