Cuprins
- Introducere
- 1. Caracterizarea merceologica a maslinelor
- 1.1 Prezentarea produsului si a grupei de produse din care acesta face parte
- 1.2 Directii de prelucrare
- 1.3 Procesul tehnologic de obtinere
- 1.4 Caracteristicile de calitate ale maslinelor
- 1.5 Ambalare, transport si depozitare
- 1.6 Cerinte privind etichetarea si garantarea calitatii
- 2. Piata produsului
- 2.1 Sortimente existente pe piata
- 2.2 Date privind consumul de masline
- Concluzii
- Bibliografie
Extras din proiect
1. Caracterizarea generala a maslinelor
1.1 Prezentarea produsului si a grupei de produse din care acesta face parte
Clasificare stiintifica:
Regn – Plantae
Increngatura – Magnoliophyta
Clasa – Magnoliopsida
Ordin – Lamiales
Familia – Oleaceae
Genul – Olea
Genul olea contine in jur de 20 de specii larg raspandite in jurul globului. Sunt pomi mici intalniti in zonele limitrofe marii Mediterane, in sudul Africii, in sud-estul Asiei, in estul Australiei. Frunzele maslinilor se mentin verzi pe intreaga durata a anului.
Maslinul este originar din Siria si zonele de litoral din Asia Mica, deasemeni este foarte raspandit in Grecia continentala si in arhipelagul elen. Prefera climaturi cu ierni blande si veri toride, se dezvolta foarte bine pe soluri calcaroase atinse de briza marii.
Olea europaea, maslinul european, este cea mai cunoscuta specie din genul olea, fiind apreciat inca din antichitate. Maslinele erau folosite fie pentru obtinerea uleiului de masline, fie consumate ca fructe. Pentru ca au un gust amar maslinele treceau printr-un proces natural de fermentare sau erau consumate in saramura.
Maslinii sunt arbori pereni. Lemnul maslinului este foarte pal la culoare, iar crengile sunt subtiri.
Frunzele sunt in doua culori, verde inchis deasupra si gri dedesubt. Au forma ovala sau lanceolata si sunt lungi de pana la 5 cm.
Florile sunt de un alb murdar, numeroase si parfumate. Fructul(o drupa) este verde-pal cand este crud si violet pana la negru cand este copt.
Maslinul salbatic este un pom mic cu aspect de tufis, cu crestere lenta si crengi presarate cu ghimpi. Varietatile cultivate prezinta multe deosebiri dar in general sunt lipsiti de spini, mai compacti si mai productivi. Maslinii au o crestere lenta dar sunt si foarte longevivi. Lasati sa se dezvolte natural, maslinii pot avea trunchiuri de dimensiuni considerabile, fiind inregistrate recorduri de peste 10 metri in diametru si peste sapte secole de viata.
Maslinele necoapte sunt foarte amare; pentru a le face comestibile, constituentii amari se reduc prin tratare cu lesie. Pe de alta parte, maslinele coapte se pot conserva direct in saramura. Uleiul de masline poate avea un gust foarte variat. Cele mai bune uleiuri pot avea arome care variaza intre “floral”, “fructat” sau “proaspat”. Cele de slaba calitate pot fi iuti, acide, rancede sau complet lipsite de aroma.
Exista in jur de 20 de specii de maslini, printre acestea se numara:
Olea brachiata, Olea capensis, Olea caudatilimba, Olea europaea, Olea exasperata, Olea guangxiensis, Olea hainanensis, Olea laxiflora, Olea neriifolia, Olea paniculata, Olea parvilimba, Olea rosea, Olea salicifolia, Olea tetragonoclada, Olea tsoongii, Olea undulata.
Exista, insa, un foarte mare numar de varietati de maslini cunoscuti crescatorilor din ziua de azi. Doar in Italia au fost identificate peste 300 de varietati, insa dintre acestea doar cateva sunt cultivate pe suprafete intinse. Principalele varietati intalnite in Italia sunt: Frantoio, Leccino si Carolea. Comparand aceste varietati cu varietatile descrise de savantii Romei antice nu s-a reusit o identificare sigura. Se crede, totusi, ca unele varietati existente in zilele noastre sunt inrudite cu varietatea Licinian, descrisa de Plinius alaturi de alte 15 varietati cultivate in vremea sa. Datorita uleiului obtinut, Licinian era cea mai apreciata varietate in Roma Antica.
Spre deosebire de Italia varietatile intalnite in Spania au frunze mai late si fructe mai mari, insa cu un gust mai amar iar uleiul extras este inferior din punct de vedere calitativ. Din acest motiv maslinele produse in Spania sunt mai rar destinate obtinerii de ulei, in schimb sunt tratate si consumate. Adesea sunt extrasi samburii iar fructele sunt umplute cu diverse garnituri si imbuteliate in saramura sau otet. Din cele aproximativ 260 de varietati existente in Spania doar 25 sunt frecvent folosite pentru obtinerea uleiului. Principalele varietati cultivate in Spania sunt: Arbequina, Cornicabra, Blanqueta, Empeltre, Gordal, Farga, Lechin, Hojiblanca, Manzanilla si Picual.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Caracterizarea Generala a Maslinelor.doc