Fibre Textile

FIBRE TEXTILE

- Monocelulare (bumbac, capoc)

- Vegetale (celulozice)

- Policelulare (in, cânepă, iută)

- cu structura celulară (lână)

- NATURALE - Animale (proteice)

- fără structură celulară (mătasea)

- Minerale - fibre de azbest

- hidratcelulozice

- Celulozice (viscoză, cupro)

- estercelulozice

(acetat)

- din polimeri

naturali (artificiale)

- proteinice - din cazeină,

zeină,soia.

- CHIMICE

- hidrocarburi - poliizopren

( cauciuc)

- Poliacrilonitrilice

- Polipropilenice

- polimerizate - Polietilenice

- Policlorvinilice

- Polialcoolvinilice

- poliamidice

- policondensate - poliesterice

- din polimeri - poliureice

sintetici (sintetice)

- poliadiţionate - poliuretanice

- ALTE FIBRE INDUSTRIALE - din sticlă, zgură

1. CLASIFICAREA FIBRELOR TEXTILE

Fibra textilă este un corp solid, natural sau obţinut pe cale chimică, a cărei lungime exprimată în centimetri, depăşeşte cu mult diametrul secţiunii transversale, exprimat în microni.

Criteriul cel mai utilizat în clasificarea fibrelor textile, este cel al provenienţei, ca în figura de mai sus.

2. STUDIUL SORTIMENTULUI

Fibrele naturale vegetale

a) Bumbacul – reprezintă prelungirile epidermice ale cojii seminţelor plantei cu acelaşi nume. Fibra de bumbac este unicelulară, fiind constituită din macromolecule celulozice, orientate paralel cu axa fibrei. Are următoarele componente:

-cuticula (în exterior)

-peretele celulozic

-lumenul (canalul central)

La microscop fibra apare sub forma unei benzi răsucite, cu elementele structurale vizibile. În secţiune transversală, fibra are formă de oval alungit, îndoit sau curbat.

Fibra de bumbac are culoarea alb-gălbuie, fineţea între 20-30 de microni, lungimea de 16-60 milimetri, rezistenţă la rupere de 36 kgf/mm2 .

b) Inul – are o structură policelulară. Celula are formă cilindrică, este transparentă, prezintă pereţi celulozici groşi, iar lumenul este îngust şi întrerupt de striaţii transversale în formă de X.

Capetele fibrei sunt ascuţite. În secţiune transversală, celulele sunt dispuse în colonii, forma lor fiind poligonală, cu lumenul dispus central. Are masa specifică de 1, 46g/cm3, lungimea fibrei este de 300-750 mm. Este mai puţin elastică decât fibra de bumbac, dar mai bună conducătoare de căldură. Rezistenţa la rupere este de 30-60 kgf/mm2.

c) Cânepa – se prezintă la microscop sub formă cilindrică, cu striaţii, longitudinale şi transversale. Capetele fibrei sunt rotunjite. În secţiune transversală fibrele sunt poligonale, cu lumenul foarte dezvoltat. Fibra este aspră, de culoare cenuşiu-verzuie până la alb, luciul este diferit, în funcţie de specie, masa specifică de 1,5 g/cm3. Rezistenţa la rupere este de 45 kgf/mm2.

Fibrele naturale animale

a) Lâna – prezintă trei straturi distincte:

- stratul cuticular – cu aspect solzos, oferă posibilitatea identificării cu uşurinţă a fibrei.

- stratul cortical – conferă rezistenţă şi elasticitate fibrei.

- stratul medular – vizibil la lâna de calitate inferioară şi mijlocie. În funcţie de fineţe, lâna poate fi: fină, semifină, semigroasă, şi groasă.

Fibra de lână are lungimea cuprinsă între 3-40 cm, rezistenţa la rupere este de 10-33 kgf/mm2, masa specifică 1,3 g/cm3. Este cea mai higroscopică fibră naturală. Culoarea variază de la alb la negru, iar luciul este argintiu. Fibra de lână prezintă capacitate de izolare termică mare şi elasticitate bună.