Cultura braziliană

1. Definirea spațiului geografic al culturii braziliene

Brazilia este situată în partea central-estică a Americii de Sud. Este statul cu suprafața cea mai întinsă din America de Sud cu capitala la Brasilia. Se învecinează cu Oceanul Atlantic, Guyana, Guiana Franceză, Surinam, Columbia, Bolivia, Peru, Paraguay, Argentina, Uruguay și Venezuela.Este una dintre cele mai întinse țări de pe glob, ocupând aproape jumătate din suprafața Americii de Sud. Este a cincea țară din lume ca mărime, după Rusia, Canada, S.U.A și China. Peisajul brazilian este dominat de Câmpia Amazonului (o imensă câmpie joasă) și de Podișul Brazilian. Podișul Mato Grosso este mai înalt decât cel Brazilian, însă cele mai mari altitudini le atinge în nord-est Podișul Guyanelor (peste 3000 m).

Înainte ca portughezii să ajungă în Brazilia, acest teritoriu era locuit de aproximativ 5 milioane de amerindieni. Oficial, cel care a descoperit Brazilia este Pedro Álvares Cabral. La 22 aprilie 1500, Cabral a luat în stăpânire coastele orientale braziliene, teritoriu care astăzi corespunde, aproximativ, cu zona în care se află orașul Porto Seguro (statul Bahia). Colonizarea a început în 1532odată cu fondarea cetății Săo Vicente de Martim Afonso de Sousa. Mai târziu, la 7 septembrie 1822, Brazilia și-a declarat independența și a devenit o monarhie constituțională. Imperiul Brazilian a avut o existență de 67 de ani, perioadă în care a fost condus de doi împărați. În 1889, o lovitură de stat militară a cauzat demisia primului ministru Afonso Celso de Assis Figueiredo. Apoi, sub influența mișcării republicane, mareșalul Deodoro da Fonseca a proclamat republica și a forțat exilul familiei imperiale. După lovitura de stat, Imperiul Braziliei s-a transformat în Republica Statelor Unite ale Braziliei, Deodoro da Fonseca devenind primul președinte al Braziliei. În secolul al XX-lea s-au remarcat personalități politice precum Getúlio Vargas și Juscelino Kubitschek.

Relieful ei este format din câteva unități mari: Podișul Guyanelor și Câmpia Amazonului la nord, Podișul Braziliei în centru și în sud. Podișurile Guyanelor și Braziliei reprezintă două fragmente din continentul dispărut Gondwana.. Resursele naturale ale Braziliei sunt foarte diferențiate: există rezerve mari de minereuri feroase, dar și rezerve mai mici de cărbune și petrol. Fiind foarte extinsă de la nord la sud, Brazilia are mai multe tipuri de climă. Amazonul, fluviul cu cel mai întins bazin de pe Glob, domină rețeaua hidrografică a țării. Unii afluenți ai săi (cum ar fi Rio Negro, Madeira, Parana) de asemenea străbat teritoriul brazilian. Vegetația este reprezentată de pădurile ecuatoriale (selva) și de savane. La Rio de Janeiro se află celebra „Căpățână de zahăr” („Muntele Corcovado”).

Colonizarea europeană a fost preponderent portugheză, ceea ce a făcut ca Brazilia să reprezinte cea mai importantă concentrare de vorbitori ai limbii portugheze din lume. Cele două mari aglomerații urbane ale Brazilei sunt Sao Paulo și Rio de Janeiro. Brasilia, capitala statului (de patru decenii), este amplasată pe un platou înalt (la 1000 m) într-o regiune puțin populată, dar situată într-o poziție centrală a țării.

2. Organizarea sociala (familie/familie extinsă/trib/etc. și relațiile din interiorul acesteia, rolurile masculine și feminine în interiorul acesteia); moduri de exprimare a claselor sociale (de exemplu: prin îmbrăcăminte, bijuterii, diverse însemne, poziția/ocuparea unui anumit loc la masă, etc.);

Naționalități și etnii

Populația Braziliei este compusă din grupări etnice și rasiale diverse. Ultimul recensământ, realizat de Institutul Brazilian de Geografie și Statistică, a pus în evidență următoarele date statistice: din punct de vedere rasial, o pondere de 77% a populației este reprezentată de Albi, 13% — pardo (brunii), 6% — negri, 2% — asiatici, iar 1% — reprezentanți ai populației indigene. În perioada de stăpânire portugheză, aproximativ 700.000 de coloniști din Portugalia și peste 2 milioane de sclavi aduși din Africa au populat teritoriul actual al Braziliei.

Începând cu perioada târzie a secolului al XIX-lea, Brazilia și-a deschis frontierele imigranților și au intrat în țară persoane din aproximativ 60 de state. 5 milioane de imigranți europeni au ajuns în Brazilia numai între anii 1870 și 1953, majoritatea fiind de origine italiană, portugheză, spaniolă și germană. La începutul secolului al XX-lea, fluxul de imigranți din Asia, mai ales din Japonia și Orientul Mijlociu, a cunoscut o creștere semnificativă în ponderea imigranților. Aceștia și urmașii lor au influențat puternic compoziția etnică a Braziliei, ducând la apariția a nenumărate diaspore care există și astăzi. Aici trăiește cea mai mare populație de origine italiană din afara frontierelor Italiei, cea mai mare populație de origine japoneză din afara teritoriului Japoniei, mai mulți libanezi decât în Liban(7 milioane) și cea de-a doua populație ca număr de origine germană care trăiește în afara statului german. În general, majoritatea cetățenilor brazilieni au origine mixtă, euro-afro-amerindiană. Întreaga populație poate fi considerată un amalgam etnic singular, dar fără subgrupuri etnice clare.