Proiect de dezvoltare instituțională

Educatia este perceputa astazi ca o functie vitala a societatii contemporane deoarece prin aceasta societatea isi perpetueaza existenta, transmitand din generatie in generatie tot ceea ce umanitatea a invatat despre ea insasi si despre realitate. De la scoala contemporana societatea asteapta astazi totul: sa transmita tinerilor o cunoastere acumulata de-a lungul secolelor, sa-i ajute sa se adapteze la o realitatea in continua transformare si sa-i pregateasca pentru un viitor imprevizibil. Considerata un factor-cheie in dezvoltarea societatii, ea asigura forta de munca calificata pentru toate sectoarele de activitate, favorizeaza progresul, stimuleaza curiozitatea intelectuala, capacitatea de adaptare, creativitatea si inovatia individului, educatia este unul dintre instrumentele cele mai puternice de care dispunem pentru a modela viitorul. Solutia tuturor problemelor grave si cronice cu care se confrunta societatea contemporana este cautata in educatie si scoala.

Urmarind ca scop fundamental pregatirea tinerilor pentru integrarea in societate, pe de o parte, si dezvoltarea maxima a potentialului lor, pe de alta parte, scoala trebuie sa-i ajute pe tineri sa se cunoasca si sa se accepte, sa-si proiecteze idealuri si sa le interiorizeze in identitatea lor, sa-i ajute sa constientizeze si sa-si asume responsabilitatea pentru a se implica in dezvoltarea societatii. Educatia si scoala contemporana suporta presiuni tot mai mari din partea celorlalte subsisteme ale societatii. Aceste presiuni vin dinspre toate sectoarele de activitate, carora scoala le livreaza forta de munca, dar vin si din partea elevilor si a parintilor; acestia asteapta de la scoala garantia succesului social, ceea ce inseamna concomitent prosperitate materiala, dezinvoltura in relatiile sociale, contributia activa la construirea societatii.

Toate presiunile exercitate asupra sistemului educativ contribuie la modificarea rolului scolii: dintr-o institutie autonoma, relativ izolata, specializata exclusiv in transmiterea stiintei de carte, scoala a devenit interfata in relatia individ - societate, spatiul social specific in care se manifesta disfunctiile si tensiunile societatii si, prin aceasta preventia si terapia acestora. Scoala este prima institutie care ii confrunta pe elevi cu exigentele integrarii in societate si toate cercetarile demonstreaza ca modul in care se adapteaza un copil la scoala reprezinta principalul indicator predictiv cu privire la calitatea conduitei sale socioprofesionale ca adult. Toate marile teorii sociologice subliniaza importanta calitatii experientelor scolare in integrarea sociala a indivizilor, ceea ce argumenteaza interpretarea: scoala si problemele sociale reprezinta cele doua fete ale aceleiasi monede. Din punctul de vedere al politicilor sociale, consecinta acestei viziuni este una extrem de importanta: la ora actuala se prefera investirea resurselor in scoala, in scopul cresterii calitatii actului educativ, decat in sistemele de control social sau in sistemele de sustinere sociala. Aceasta strategie corespunde principiului interventiei timpurii, este mai bine sa previi, decat sa vindeci, si principiului interventiei eficiente: investitia in scoala se finalizeaza in calitatea intelectuala, morala, profesionala si sociala a absolventilor.