Tehnici de Informare și Comunicare

Daniel Bougnoux, profesor de filozofie si de stiintele comunicarii la Universitatea Grenoble III – Stendhal, ofera in Introducere in stiintele comunicarii citeva perspective cu care, folosindu-se de concepte-cheie imprumutate din semiotica si pragmatica, incearca sa clarifice principalele probleme legate de comunicare si sa le ofere celor interesati o serie de repere utile in studiul acestui proces complex in cadrul caruia se reunesc, de fapt, o multitudine de problematici din domenii diferite.

Parcursul introductiv se deschide cu prezentarea stiintelor informarii si comunicarii, fine prelungiri ale filozofiei prin care se relanseaza „marile intrebari traditionale despre adevar, real, legaturi sociale, imaginar, posibilitatea invatarii, a dreptatii, a consensului, a frumosului etc., folosind concepte reinnoite“ . Desi comunicarea ramine cumva suspendata intre stiinta si tehnica, ea frizeaza psihanaliza, arta, marketingul publicitar sau politic. Domeniul profesional acoperit de comunicare absoarbe multe alte domenii si analiza resorturilor interioare se dovedeste destul de dificila prin complexitate. „A exista inseamna a fi relationat. Nici un organism nu se poate dezvolta pe termen lung daca este izolat de celelalte, astfel incit o retea de relatii bune, pe cit posibil stabilite inca din copilarie, pare a fi conditia sine qua non a vietilor noastre“ iata tema de baza si punctul de plecare al studiului, care continua prin disecarea varietatii mijloacelor de comunicare umana si a „bogatiei jocurilor de comunicare“ care au la baza mesajul, un alt concept ce contine, el insusi, o multitudine de alte probleme formale, simbolice, de cadru etc. Studiul continua astfel cu o critica a logocentrismului: semnele lingvistice, limbajul insusi pierd autonomia instrumentului principal al comunicarii si se alatura limbajului corpului, expresiei si altor straturi semnificante precum imaginea sau semnul indicial, intrind in componenta „orchestrei“, metafora care exprima cel mai bine noua paradigma comunicationala.

In cursul transmiterii unui enunt, „ceea ce era figura pentru emitator devine fond pentru receptor si invers. Emitatorul propune, receptorul dispune si chiar opune performantei o redefinire a cadrului sau o interpretare salbatica. Dilema oricarui emitator, daca vrea ca mesajul sau sa circule, este ca trebuie sa accepte aceasta deformare“ Intrepatrunderile dintre instrumente si performante simbolice ale comunicarii devin obiectul a doua intregi capitole despre evaluarea efectelor tehnicii, a limitelor cauzalitatii si intrebuintarile ei.Hirtia tiparita a inlocuit pergamentul, telefonul este mai interactiv decit scrisoarea, televiziunea mai bogata semiotic decit radioul, ecranul cinematografului ofera privirii mai mult decit teatrul, iar calculatorul a marginit uzanta scrisului... Concurenta este urmata de perfectiune, fara insa ca aceasta sa insemne perimare valorica ori estetica.

Deosebit de interesant capitolul Deschiderea informationala, inchiderea comunicationala, in care autorul desface mecanismele prelucrarii si vinzarii informatiei, precum si a infiltrarii publicitatii in spatii proprii comunicarii. Daca in anumite compartimente, cum este cel al mass-mediei, comunicarea este mai presus de informatie, in alte domenii, cel politic bunaoara, informatia de orice fel suprima reala comunicare. In primul caz, informatia este constrinsa de bani, caracterul urgent si oameni. In cel de-al doilea, problema se complica datorita conceptului de realitate care nu este unul comun, ci se divizeaza inegal si diferit intre economic, politic, social si chiar cultural.Spatiul public si mijloacele de comunicare se centreaza pe explozia comunicationala care converge catre o ciberdemocratie, deocamdata, iluzorie: „Universalul care triumfa astazi o data cu web-ul nu este cel al mesajului, nici al unor continuturi neaparat rationale, ci numai cel al mijlocului de comunicare. [...] Scopul ultim al retelei nu este mesajul, ci disponibilitatea contactului: reteaua este in primul rind fatica, intreaga sa utopie se epuizeaza in conectarea utilizatorilor intre ei“ O remarca: mult mai indicata ar fi fost incadrarea lucrarii de fata in seria „Media“ sau „Sociologie“. Altfel, extrem de utila si scrisa intr-un stil clar, succint si dezbarat de termeni prea tehnici.

Tematica generală a cursului

Tematica generală a cursului se referă la o problemă de mare si certă actualitate - Tehnicile de comunicare, analizate ca parte a relatiilor interpersonale, dar si în cadrul comunicării publice, particularizată în tiparul specific - Discursul.

De ce acest curs? Pentru că reprezintă o sinteză a diferitelor componente ale comunicării umane - psihologice, sociologice, lingvistice, antropologice etc - si, în acest fel, devine un instrument util pentru individ în încercarea personală de a întelege actul comunicării. Teoriile sunt prezentate într-un mod simplu, cu reflectare în aspectele particulare ale interactiunii sociale, astfel încât individul să asimileze într-un timp foarte scurt "axiomele" care să fie aplicate în dezvoltarea si eficientizarea comunicării.

Cursul este structurat în două părti: Tehnici de informare şi tehnici de comunicare. La rîndul ei partea a doua, Tehnici de comunicare cuprinde două module: Tehnici de comunicare în relatiile interpersonale si Tehnici de comunicare publică - Discursul.

Originalitatea cursului constă în prezentarea si analiza separată a elementelor comunicării, finalizate printr-o construire treptată a imaginii de ansamblu a comunicării - coerentă si unitară.

Tehnici de comunicare în relatiile interpersonale

Această primă parte a cursului tratează relatia dintre trăsăturile de personalitate si actul comunicării, la intersectia celor două orizonturi: psihologia persoanei si stiintele comunicării.

În ceea ce priveste introducerea în problematica psihologiei persoanei, se prezintă sintetic structurile personalitătii si nivelurile de manifestare (Eul, Sinele, Supraeul), dar si principalele componente ce intervin în comunicare la nivelul personalitatii: afectivitatea, motivatia, atitudinea, comportamentul.

Dezvoltare competentelor de comunicare se realizează prin analizarea unui program de sugestii si reguli practice prezent în fiecare din componentele actelor interpersonale: a conversa, a argumenta, a seduce, a sugestiona, a manipula, a tăcea, a asculta, a scrie.

A conversa: reguli ale conversatiei în limbajul logic si limbajul afectiv; stiluri de conversatie, forme eficiente si forme aberante, perceptia interpersonală, atribuirea

A argumenta: pragul construirii unei teorii a argumentatiei, conditiile si metodele de eficientizare a argumentării si o interesantă tipologie a sofismelor, descrierea unui model explicativ al procesului de persuasiune

A seduce: foarte interesante principii ale atractiei interpersonale, factorii care intervin în formarea primei impresii sau la aparitia atractiei interpersonale, inclusiv în situatii dificile.

A sugestiona: relatia dintre argumentare si sugestie; sunt prezentate tipurile de mesaje pe care se pot aplica elemente sugestive, conditiile eficientei sugestiei si strategiile de a rezista interventiilor sugestive.

A manipula: structura manipulării comportamentale prin comunicare, tipuri si tehnici de manipulare interpersonală (cu exemple relevante).

A tăcea: ipostaze ale tăcerii, tipuri de oameni care tac si oameni care nu stiu să tacă; modalitătile de a păstra o taină.

A asculta: tipurile ascultării, caracteristicile psihologice ale persoanelor care stiu sau nu să asculte, ascultarea activă, ca abilitate.

A scrie: planificarea mesajului, sugestii pentru dezvoltarea competentei de comunicare scrisă, caracteristicile psihologice ale personalitătii în scris, accentuarea si estomparea comunicării în scris.

În esentă, cursul proiectează o TEHNOLOGIE A COMUNICĂRII. El reprezintă un material de referintă pentru persoanele interesate de eficientizarea comunicării si de relatia ei cu planul persoanei.

Tehnici de comunicare publică. Discursul

Conceptul de discurs - factorii integranti ai discursului, factorii integranti semantici, factori integranti estetici.

Mecanisme generative ale discursului, exigentele de ordin logic si semantic, operatiile structurante.

Componenta argumentativă - demonstratia, structura demonstratiei, tipologia argumentelor, operatii fundamentale în contextul ideatico-logic, principii de organizare ale argumentelor, sofismele, persuasiunea si mesajul persuasiv, discursul retoric, efectele persuasive, reguli de tehnică argumentativă, retorică, tehnici ale persuasiunii

Componenta informativă - atributele informării, devieri ale informării, principiile informării

Componenta explicativă - explicatie si prescriptie, devieri ale explicatiei

Componenta sugestiv-sugerativă - factorii amplificării sugestiei, predispozitiile individuale implicite si sugestive

Componenta manipulativă - dezinformarea, distorsiunea semantico-logică, zvonul, mezinformarea, strategia semantică

Componenta critică - definire, legile criticii

Componenta incitativă

Componenta para -verbală - pronuntia, accentul, intonatia, tonul, debitul, pauza, fluenta

Componenta non -verbală - pantomima, mimica, proxemica

Extralogici ale discursului - Logica autoritătii, Logica socială, Logica afectivitătii