Aplicații ale psihologiei muncii - brainstorming

I.Studiu bibliografic

Conflictul este un fenomen omniprezent al vieţii noastre. Ne întâlnim cu el zi de zi, în diversele noastre interacţiuni cu mediul care ne înconjoară. De la conflictele globale la cele particulare suntem obligaţi să ne raportăm într-un fel sau altul şi să adoptăm o atitutidine faţă de acestea. Trebuie menţionat că noţiunea de conflict capătă, de foarte multe ori, o conotaţie negativă în percepţia oamenilor. În această perspectivă, conflictul este asociat cu emoţiile puternice, cu violenţa, distrugerea şi ineficienţa, iar reacţia tipică este de a evita sau de a rezolva cât mai repede posibil tensiunile şi nemulţumirile care l-au provocat. Acest tip de reacţie faţă de conflict a fost predominant în practica şi teoria conflictului până nu demult. Pe de altă parte, o nouă perspectivă asupra conflictului, mult mai echilibrată şi mai ponderată, a început să-şi facă loc în rândul specialiştilor şi teoreticienilor conflictului. Acesta (conflictul) nu mai este privit doar ca un proces negativ, care trebuie cât mai repede eliminat, ci şi ca un factor de stimulare a energiilor pozitive ale părţilor implicate în conflict. Aşadar, în noua acceptiune conflictul poate avea atât efect distructive, cât şi efecte constructive.

Această precizare este esenţială pentru managementul conflictului, deoarece ridică o întrebare fundamentală legată de acesta: „Dacă conflictul poate avea atât efecte negative, cât şi efecte pozitive care sunt condiţiile care să-l menţină în aria funcţionalităţii şi eficienţei?”

CONFLICTUL – FENOMEN OBIECTIV AL RELAŢIILOR UMANE

Acest titlu pare a fi, la prima vedere, un truism. Într-adevăr, câţi dintre noi ar putea afirma că nu s-au confruntat, cel puţin o dată, cu un conflict? (A.Manolescu, 2003). În consecinţă, putem spune că, în general, conflictul este un fenomen comun al interacţiunii sociale ce a caracterizat întreaga istorie a umanităţii, de la începuturi şi până în prezent.

Situaţiile conflictuale se întâlnesc cu periodicitate în viaţa publică şi privată a fiecăruia dintre noi. Aceste conflicte se pot manifesta la scale şi nivele diferite. Ele pot apărea între persoane, grupuri, comunităţi sau naţiuni şi pot fi generate de diverse cauze.

Conflictul este, prin urmare, o parte componentă a vieţii noastre de care ne ciocnim zi de zi în toate interacţiunile noastre sociale. În acest sens, Barron (vezi: A.Stoica-Constantin, A.Neculau, p. 120) arată că: “conflictul este un aspect al tuturor fenomenelor naturale (…), o parte indispensabilă a vieţii, a schimbării, a creării de noi forme (…). Forţele latente în stele sau atomi sunt prototipuri de exemple fizice în care conflictul poate produce explozii sau distrugeri enorme”. Acelaşi autor ne sugerează că fenomenul conflictului are un caracter obiectiv. În acest sens Barron (vezi: A.Stoica-Constantin, A.Neculau, p.120) arată că: “Forţele se influenţează reciproc, la fel ca oamenii, care reprezintă la rândul lor nişte forţe; suntem influenţaţi de ceea ce influenţăm. Conflictul va înceta doar în condiţiile în care universul însuşi va atinge o stare de echilibru perfect, caz în care nu am mai exista. Viaţa însăşi, ca reprezentare, este un mijloc de menţinere a dezechilibrului”.